10 definiții pentru menșevic (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MENȘEVIC, -Ă, menșevici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al menșevismului. 2. Adj. Care ține de menșevism, privitor la menșevism. – Din rus. menșevik.

MENȘEVIC, -Ă, menșevici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al menșevismului. 2. Adj. Care ține de menșevism, privitor la menșevism. – Din rus. menșevik.

menșevic, ~ă [At: CONTEMP. 1953, nr. 355, 2/5 / Pl: ~ici, ~ice / E: rs меньшевик] 1 smf Adept al menșevismului. 2 a Care ține de menșevism. 3 a Referitor la menșevism.

MENȘEVIC, -Ă, menșevici -e, s. m. și f. Adept al menșevismului. Demascarea de către Lenin a principiilor ideologice și organizatorice ale menșevicilor a constituit o puternică lovitură dată oportunismului internațional și a avut o imensă însemnătate pentru dezvoltarea mișcării revoluționare în toate țările. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2874. ♦ (Adjectival) Care ține de menșevism. Lupta contra curentului menșevic.

MENȘEVIC, -Ă adj. Referitor la menșevism, propriu menșevismului. // s.m. și f. Adept al menșevismului. [< rus. menșevik < menșinstvo – minoritate].[1]

MENȘEVIC, -Ă adj., s. m. f. (adept) al menșevismului. (< rus. menșevik)

MENȘEVIC1 ~că (~ci, ~ce) Care ține de menșevism; propriu menșevismului. /<rus. menševik

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

menșevic adj. m., s. m., pl. menșevici; adj. f., s. f. menșevi, pl. menșevice

menșevic adj. m., s. m., pl. menșevici; adj. f., s. f. menșevică, pl. menșevice

menșevic s. m., adj. m., pl. menșevici; f. sg. menșevică, g.-d. art. menșevicei, pl. menșevice

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MENȘEVIC, -Ă s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al menșevismului. Fără nimicirea economiștilor și a menșevicilor, nu ar fi putut fi făurit partidul și nu s-ar fi putut înfăptui revoluția proletară. CONTEMP. 1 953, nr. 355, 2/5. În timp ce bolșevicii conduceau nemijlocit lupta maselor în stradă, menșevicii. . . acaparau locurile de deputați în Soviete, constituindu-și astfel o majoritate în sînul lor. LUPTA DE CLASĂ, 1954, nr. 1, 19. Demascarea de către Lenin a principiilor ideologice și organizatorice ale menșevicilor a constituit o puternică lovitură dată oportunismului internațional. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2874. 2. Adj. Care ține de menșevism, privitor la menșevism. Lupta contra curentului menșevic. – Pl.: menșevici, -ce. – Din rus. меньшевик.

Intrare: menșevic (adj.)
menșevic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • menșevic
  • menșevicul
  • menșevicu‑
  • menșevi
  • menșevica
plural
  • menșevici
  • menșevicii
  • menșevice
  • menșevicele
genitiv-dativ singular
  • menșevic
  • menșevicului
  • menșevice
  • menșevicei
plural
  • menșevici
  • menșevicilor
  • menșevice
  • menșevicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

menșevic, menșeviadjectiv

  • 1. Care ține de menșevism, privitor la menșevism. DEX '09 DEX '98 DN
    • format_quote Lupta contra curentului menșevic. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.