MEMENTO, mementouri, s. n. 1. Semn distinctiv, însemnare, notă care reamintește ceva; p. ext. aducere-aminte. 2. Mic carnet de buzunar în care se fac însemnări pentru a reaminti o dată, un nume, o problemă etc. 3. Carte, de obicei de format mic, care rezumă esențialul, prin tabele, formule etc., dintr-una sau din mai multe discipline, științe; memorator. ♦ Listă a spectacolelor și conferințelor, publicată în presa cotidiană. – Din fr. mémento.

memento si [At: BREZOIANU, R. 10/18 / E: fr mémento, lat memento (Imt lui meminisse] 1 (Iuz) Carnet mic de buzunar sau, rar, foaie în care se fac însemnări pentru a reaminti anumite date, nume, probleme etc. Vz agendă, notes. 2 Carte care rezumă esențialul unei științe sau al unei discipline Si: memorator (1). 3 Însemnare, notă, semn distinctiv care reamintește cuiva un anumit lucru. 4 (Pex) Aducere aminte.

MEMENTO s. n. 1. Semn distinctiv, însemnare, notă care reamintește ceva; p. ext. aducere-aminte. 2. Mic carnet de buzunar în care se fac însemnări pentru a reaminti o dată, un nume, o problemă etc. 3. Carte, de obicei de format mic, care rezumă esențialul, prin tabele, formule etc., dintr-una sau din mai multe discipline, științe; memorator. ♦ Listă a spectacolelor și conferințelor, publicată în presa cotidiană. – Din fr. mémento.

MEMENTO s. n. 1. (Azi rar) Semn distinctiv, însemnare, notă care reamintește ceva. ♦ Carte care rezumă esențialul unei discipline, al unei științe. 2. Listă a spectacolelor și a conferințelor, publicată în presa cotidiană; calendar al zilei.

MEMENTO s.n. 1. Semn, notă care aduce aminte de ceva. ♦ Carte care cuprinde în rezumat cunoștințele de bază ale unei științe, ale unei discipline etc. 2. Listă de spectacole, de conferințe, publicată în presă. [< fr. mémento, cf. lat. memento – amintește-ți].

MEMENTO s. n. 1. semn, notă care aduce aminte de ceva. 2. carte care cuprinde în rezumat cunoștințele de bază ale unei științe, discipline etc. 3. listă de spectacole sau de conferințe, publicată în presă. (< fr. mémento, lat. memento, amintește-ți)

MEMENTO n. 1) Notă sau semn care este făcut în scopul de a reaminti un lucru trecut sau un lucru care urmează să fie făcut. 2) livr. Carnet mic de buzunar în care se notează anumite informații; agendă. 3) Carte de format mic, în care sunt expuse sumar elementele de bază ale unei anumite discipline sau științe; memorator. 4) Anunț publicat în presa cotidiană, care indică lista spectacolelor și ale diverselor manifestări culturale. /<fr. mémento

memento n. semn destinat a aduce aminte ceva; memento-mori, adu-ți aminte de moarte! fig. avertisment suprem: ca un memento-mori pe al istoriei plan EM.

*meménto n. fără pl. (cuv- lat. care înseamnă „adă-țĭ aminte”). Semn făcut p. aducere aminte. Cărticică care cuprinde pe scurt părțile esențiale ale uneĭ științe orĭ ale uneĭ chestiunĭ: memento de chimie.

memento (livr.) s. n., art. mementoul; pl. mementouri

!memento s. n., art. mementoul; pl. mementouri

memento s. n.

MEMENTO s. memorator. (Și-a notat ceva în ~.)

MEMENTO s. memorator. (Și-a notat ceva în ~.)

MEMÉNTO subst. invar. 1. (Ieșit din uz) Carnet mic de buzunar sau (rar) foaie în care se fac însemnări pentru a reaminti anumite date, nume, probleme etc. V. a g e n d ă, n o t e s. Scriind cu creionul pe un memento (foaie) ce-l poartă totdeauna cu dînșii. BREZOIANU, R. 10/18. 2. Carte care rezumă esențialul unei științe sau al unei discipline; memorator (1). V. b r e v i a r. Cf. DM, DN. Memento medical. 3. Însemnare, notă, semn distinctiv care reamintește cuiva un anumit lucru; p. ext. aducere aminte. Cf. ȘĂINEANU, D. U., CADE, DM. Pentru poet și pentru patriot, „Pionul” e un rezervoriu nesecat de inspirație, un permanent memento al trecutului. LL I, 20. – Din fr. mémento, lat. memento (imper. al lui meminisse).