10 definiții pentru melițare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MELIȚARE, melițări, s. f. (Rar) Acțiunea de a melița și rezultatul ei; melițat1. – V. melița.
melițare1 sf [At: POLIZU / Pl: ~țări / E: melița1] 1 Zdrobire cu melița pentru a alege fuiorul prin înlăturarea puzderiilor. 2 (Fig) Flecăreală.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MELIȚARE, melițări, s. f. Acțiunea de a melița și rezultatul ei; melițat1. – V. melița.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MELIȚARE, melițări, s. f. Melițat1.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
melițare (rar) s. f., g.-d. art. melițării; pl. melițări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
melițare (rar) s. f., g.-d. art. melițării; pl. melițări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
melițare s. f., g.-d. art. melițării; pl. melițări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MELIȚARE s. v. melițat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MELIȚARE s. melițat. (~ inului.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MELIȚÁRE1 s. f. Acțiunea de a m e l i ț a1 (1); melițat1. Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM, DDRF. După melițarea unui capăt, smocul [de in] e introdus cu capătul celălalt, care se tratează în mod identic. LTR2. – Pl.: melițări. – V. melița1.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
melițare, melițărisubstantiv feminin
etimologie:
- melița DEX '98 DEX '09