MEHTUP, mehtupuri, s. n. (În Evul Mediu; în Țara Românească și în Moldova) Scrisoare oficială; adresă, raport. – Din tc. mektup.

mehtup sn [At: AXINTE URICARIUL, ap. LET. II, 151/7 / V: mictiup / Pl: ~uri / E: tc mektub] (Tcî) Scrisoare oficială Si: adresă.

MEHTUP, mehtupuri, s. n. (Turcism înv.) Scrisoare oficială; adresă, raport. – Din tc. mektup.

MEHTUP, mehtupuri, s. n. (Turcism învechit) Scrisoare oficială; adresă, raport. Grigore Ghica-vodă... pecetluia peșcheșul și mehtupul. La CADE.

mehtúp n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] mektub). Vechĭ. Scrisoare oficială turcească. – Și mehtĭup și mictup.

mictiup sn vz mehtup

mehtup (înv.) s. n., pl. mehtupuri

mehtup (înv.) s. n., pl. mehtupuri

mehtup s. n., pl. mehtupuri

MEHTUP s. v. adresă.

mehtup s. v. ADRESĂ.

mehtup (mehtupuri), s. n. – Adresă, înscris oficial. Tc. mektub (Șeineanu, III, 78). Sec. XVIII, înv. – Der. mehtupciu, s. m. (scrib, secretar), din tc. mektubci.

MEHTUP s. n. (Turcism învechit) Scrisoare oficială; adresă. Au scris la hanul mictiup cu mare mulțămită. AXINTE URICARIUL, LET. II, 151/7, cf. 146/10. Dînd ușeriul mehtupul și darurile de cătră domnu pașii, s-au bucurat și domnului încă i-au venit mehtup de cătră pașa cu mulțămire. GHEORGACHI, CER. (1 762), 308. Pecetluia peșchișul și mehtupul și le triimetea la Neculachi Suțul și-i scria să le dee la cutare și să-i scoată răspunsul (sfirșitul sec. XVIII). LET. III, 262/22. Tălmăcirea mehtupului prea înălțatului vezir (sfîrșitul sec. XVIII). CAT. MAN. I, 8. Îndată au scris Pasvandului mehtup, să iasă din cetate afară după porunca împăratului. DIONISIE, C. 189. Să faceți mehtup către muhafizii serhaturilor după marginea Dunării, ca să vă dea ajutorul trebuincios. FILIMON, O. I, 247, cf. I. BRĂESCU, M. 68. Pl.: mehtupuri. – Și: mictiúp s. n. – Din tc. mektub.

MICTlUP s. n. v. mehtup.