MEGLENOROMÂN, -Ă, meglenoromâni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din populația romanică aflată în sudul Peninsulei Balcanice, în regiunea Meglen. 2. Adj. Care aparține meglenoromânilor (1) sau limbii lor, privitor la meglenoromâni. ♦ (Substantivat, f.) Idiom vorbit de meglenoromâni și care reprezintă un dialect al limbii române. – Meglen (n. pr.) + român.

meglenoromân, ~ă [At: DR III, 197 / Pl: ~i, ~e / E: Meglen + român] 1 smf Persoană care face parte din populația romanică aflată în sudul Peninsulei Balcanice, în regiunea Meglen. 2 smp Populație romanică din Meglen. 3-4 a Care aparține (meglenoromânilor (2) sau) limbii vorbite de ei. 5-6 a Referitor (la meglenoromâni (2) sau) la limba vorbită de ei. 7 sf (Șîs dialect ~) Dialect al limbii române vorbit de meglenoromâni (2) Si: meglenită (6).

MEGLENOROMÂN, -Ă, meglenoromâni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația romanică aflată în sudul Peninsulei Balcanice, în regiunea Meglen. 2. Adj. Care aparține meglenoromânilor (1) sau limbii lor, privitor la meglenoromâni. ♦ (Substantivat, f.) Idiom vorbit de meglenoromâni și care reprezintă un dialect al limbii române. – Meglen (n. pr.) + român.^[1]

MEGLENOROMÂN¹ ~ă (~i, ~e) Care ține de meglenoromâni; propriu meglenoromânilor. /Meglen n. pr. + român

MEGLENOROMÎN¹, -Ă, meglenoromîni, -e, adj. Care aparține meglenoromînilor, referitor la meglenoromîni; meglenit. Port meglenoromîn. Dialect meglenoromîn.

MEGLENOROMÂNĂ f. mai ales art. Dialect al limbii române vorbit de meglenoromâni; meglenită. /Meglen n. pr. + român

meglenoromân (desp. me-gle-) adj. m., s. m., pl. meglenoromâni; adj. f. meglenoromână, pl. meglenoromâne

meglenoromân (me-gle-) adj. m., s. m., pl. meglenoromâni; adj. f. meglenoromână, pl. meglenoromâne

meglenoromân s. m., adj. m. (sil. -gle-) român

meglenoromână (idiom) (desp. me-gle-) s. f., g.-d. art. meglenoromânei

meglenoromână (idiom) (me-gle-) s. f., g.-d. art. meglenoromânei

meglenoromână (idiom) s. f. (sil. -gle-), g.-d. art. meglenoromânei

MEGLENOROMÂN s., adj. v. meglenit.

MEGLENOROMÂN s., adj. meglenit.

MEGLENOROMÂN, -Ă adj. și s. m. (< Meglen + român): 1. folosit în sintagmele dialect meglenoromân și idiom meglenoromân (v.). 2. locuitor de origine română de pe malul drept al Vardarului, din ținutul Meglen, Macedonia (sudul Bulgariei și nord-estul Greciei). Se consideră că meglenoromânii au migrat în ținutul amintit din Peninsula Balcanică tocmai de lângă Dunăre, din vecinătatea Daciei, în secolele al XI-lea – al XII-lea, datorită presiunii slavilor și altor popoare migratoare. În prezent sunt toți bilingvi (vorbesc macedoneana și dialectul lor).

MEGLENOROMÂN, -Ă s. m. și f., adj. S. m. și f. Persoană care face parte din populația romanică aflată în sudul Peninsulei Balcanice, în regiunea Meglen ; (la m. pl.) populație formată din aceste persoane. Acest fel de furcă, ca instrument de tors lînă. . ., există numai la dacoromâni. . ., istroromâni, aromâni și meglenoromâni. DR. III, 197. Cel dintîi grup e al românilor răsăriteni, din care derivă aromânii și meglenoromânii. PUȘCARIU, L. R. I, 255. 2. Adj. Care aparține meglenoromânilor (1) sau limbii lor, privitor la meglenoromâni. Glosar meglenoromân. GR. S. III, 381. ♦ (Substantivat, f.) Idiomul vorbit de meglenoromâni. Pentru Philippide, meglenoromâna nu are un caracter independent. . ., ci este numai un subdialect al aromânei. L. ROM. 1959, nr. 3, 14, cf. 8, 11. -Pl.: meglenoromâni, -e. – Meglen n. pr. + român.