24 de definiții pentru megieș (s.m.)
din care- explicative (14)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- altele (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MEGIEȘ, -Ă, megieși, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (În Evul Mediu, în Moldova și în Țara Românească) Țăran liber, stăpân de pământ. ◊ (Adjectival) Țăran megieș. 2. S. m. și f., adj. (Pop.) Vecin. [Pr.: -gi-eș] – Din sb. medjaš, magh. megyés.
megieș, ~ă smf [At: (a. 1521) IORGA, C. I. II, 231 / V: ~giaș, (înv) ~geiaș / P: ~gi-eș / Pl: ~i, ~e / E: srb medjaž, mg megyes] (Îvp; Mol) 1 Vecin. 2 Proprietar rural Vz răzeș.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MEGIEȘ, -Ă, megieși, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (În evul mediu, în Moldova și în Țara Românească) Țăran liber, stăpân de pământ. ◊ (Adjectival) Țăran megieș. 2. S. m. și f., adj. (Pop.) Vecin. [Pr.: -gi-eș] – Din scr. medjaš, magh. megyés.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MEGIEȘ, -Ă, megieși, -e, s. m. și f. (Regional) Vecin. Împărecherile boierilor și oștile megieșilor au dus țara în risipire. SADOVEANU, O. VII 50. Șoimaru bea cu megieșii Izbind căciulele-n pămînt. TOPÎRCEANU, P. 249. Copiii și copilele megieșilor erau de-a pururea în petrecere cu noi. CREANGĂ, A. 34. ◊ (Adjectival) Tata era fiul unui împărat mare din părțile megieșe. POPESCU, B. II 37. Îndată după întocmirea lor în state neatîrnate, îi vedem luptîndu-se cu popoarele megieșe. KOGĂLNICEANU, S. A. 71. – Pronunțat: -gi-eș. – Variantă: megiaș, -ă (PĂSCULESCU, E. P. 113, TEODORESCU, P. P. 617) s. m. și f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MEGIEȘ1 ~ă (~i, ~e) și substantival pop. Care stă, se află alături sau în apropiere de cineva sau de ceva; vecin. [Sil. -gi-eș] /<sb. medjaš, ung. megyés
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MEGIEȘ2 ~i m. ist. Țăran liber. [Sil. -gi-eș] /<sb. medjaš, ung. megyés
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MEGIEȘ s. m. (Mold., ȚR) Vecin. A: Și-i ieșiră înainte mulți megiiași cu pocloane. CRON. 1689, 33v. Și ca pentr-o oglindă vei prăvi și a megieșilor lucruri. NCL I, 8. Crai Alixandre, trebuie se faci căutare oștilor si se nu întîrzii se zică megieșii noștri că am murit si noi cu Filipu. A 1756, 9r; cf. URECHE; DOSOFTEI, VS; M. COSTIN; CD 1698, 7v; CRON. 1707, 31r; NCL I, 7, 8, 29, 32; CRON. 1732, 26r; NECULCE; II 1764, 19v; LET. 1766-1767, 15r; CD 1770, 8r; CRON. 1772, 12r; B 1774, 58r; B 1775, 107r; B 1779, 67r; E 1779, 16v; CRON. SEC. XVIII, 24r. * (Adjectival) Mai pre largu vom scrie, pomenind și alte stăpînii megieșe. NCL, I, 7. Și țările megieșe știindu-ne de unde am ieșit ... au dzis vlah. NCL I, 49. B: Să nu zică megiiașii noștri că am murit și noi și Filip. A 1717, 22r. Au pus pre roșii un bir foarte mare și pre megeiași găleată de pîine și dijmă din 5 stupi un stup. LET. ȚR, 34v; cf. A. 1750, 62v. // C: Ieșiră înaintea lui Avraam mulți megiași cu pocloane. CRON, ante 1730, 32r. Variante: măgias (B 1774, 58r), mediș (A 1750, 62v), megiaș (UREche; DOSOFTEI. VS; M. COSTIN; CRON. 1689, 33v; CD 1698, 7v; CRON. ante 1730, 32r; CRON. 1707, 31r; NCL I, 29, 32; A 1717, 22r; CRON. 1732, 26r; LET. ȚR. 34v; II 1764, 19v; CRON. SEC. XVIII, 24r). Etimologie; scr. medjaš, magh. megyes. Vezi și megieșesc, megieși, megieșie, megieșită. Cf. m ă r g i n a r e ț.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
megieș a. și m. Mold. vecin: un megieș al nostru CR. [Ung. MEGYES].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
megeiaș, ~ă smf vz megieș
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
megiaș, ~ă smf vz megieș
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MEGIAȘ, -Ă s. m. și f. v. megieș.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MEGEIAȘ s. m. v. megieș.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MEGIAȘ s. m. v. megieș.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
megiáș (vest) și megiéș (est), -ă adj. (sîrb. mèğaš, vecin, alăturat, d. méğa, hotar, med, între, vsl. meždu, între, rudă cu lat. medius, mijlociŭ, mediŭ. De aicĭ și ung. megyés, regional, mesgés, vecin, megye, regiune, comitat, județ, mesgye, hat, hotar de vie. Formele rom. ar putea veni și d. ung., maĭ ales că tot acolo vine și răzeș. V. mejdină, mezuină, pri-mejdie. Cp. cu lăĭaș). Vechĭ. Mold. Vecin, limitrof. Munt. S. m. Proprietar de pămînt, moșier, (de pe la 1550) mic coproprietar. (După actele privitoare la hotărniciĭ, vînzărĭ, jurătorĭ și marturĭ, „megiaș” era tot una cu „boĭer” [Gĭur. 45 și 50]. Megiașiĭ formaŭ boĭerimea fără dregătoriĭ și aŭ dispărut în rîndurile clăcașilor și țăranilor fără pămînt [Giur. 70]. Cp. și cu moșnean, care înseamnă și „moștenitor”, și cu răzeș, care înseamnă „părtaș”, adică „la moșie”).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
megieș (înv., reg.) (desp. -gi-eș) adj. m., s. m., pl. megieși; adj. f., s. f. megieșă, art. megieșa, pl. megieșe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!megieș (pop.) (-gi-eș) adj. m., s. m., pl. megieși; adj. f., s. f. megieșă, art. megieșa, pl. megieșe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
megieș s. m., adj. m. (sil. -gi-eș), pl. megieși; f. sg. megieșă, art. megieșa, g.-d. art. megieșei, pl. megieșe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
megieș, -ieșă.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MEGIEȘ adj., s. v. vecin.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
megieș adj., s. v. VECIN.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
megiaș (-și), adj. – 1. Vecin, alăturat. – 2. (S. m.) Proprietar, vecin. – Var. (Mold.) megieș. Sb., cr., slov. medjaš, din sl. meždŭ „între” (Cihac, II, 191; Berneker, II, 32; Tiktin), în parte prin intermediul mag. megyés (Rosetti, BL, IX, 80), cf. bg. meždá „frontieră”. – Der. megieșesc, adj. (de vecin, de proprietar); megieși, vb. refl. (a se învecina); megieșie, s. f. (Mold., vecinătate). – Cf. meje.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MEGIÉȘ, -Ă s. m. și f. (Rar la f.) (Învechit și popular, mai ales in Mold.) 1. Vecin. Așijderea, spui domniei tale de lucrul lui Mahamet beg, cum am auzit de boiari ce sînt megiaș (a. 1521). IORGA, C. I. II, 231. Duse-se robul acela, află unul de megiiași ai lui ce era datoriu lui o sută de bani. CORESI, EV. 280. Și au vîndut acei mai sus numiți oameni de a lor bunăvoie și cu știrea tuturor megiiașilor din sus și din jos și dinnaintea domniei meale (a. 1581). BUL. COM. IST. V, 181. Au rămas Stănil de judecat denaintea părcălabului și a doisprăzeace megiiași și denaintea județului (a. 1 591). CUV. D. BĂTR. I, 57/21. Scriem multă pace și sănătaate a lui nostru iubit și bun priiatel și megeiaș de aproape (a. 1629). IORGA, D. B. I, 46. Ca să nu zică megiașii că au murit și el cu tată-său, sculatu-s-au cu toată puterea sa, și-au tras într-ajutoriu și săcuii. SIMION DASC., LET. 118. Oameni buni, slugi domnești și boiari de țară, megeiași denprejurul aceluia sat Mihalciul (a. 1 657). GCR I, 174/17. Un leah, megiiaș de a lui, totdeauna îl sfătuiia să nu margă. M. COSTIN, O. 100. Să aduna la dînsul oameni dimpregiur din megiiași. DOSOFTEI, V. S. noiembrie 144r/33. Să caute acești oameni Stoian și Hermezăul și cu sămințiile lor 24 oameni bătrîni megieși de pinpregiur (a. 1692). BUL. COM. IST. IV, 219. Împăratul nemțescu era cu oști atunce într-altă parte, de să băte cu alți megieși a săi. NECULCE, L. 73. Adecă noi, megiiașii de pe împrejurulu Veațelului, făcut-am scrisoarea noastră la mîna dumnealui (a. 1735). BUL. COM. IST. II, 254. Cine-ș bate muiere, îndeamnă megieșii să-i tacă (a. 1779). GCR II, 121/17. El să duce la părinții ei sau, dacă n-are, la prieteni și însuș la megieși și o cere de fimeie. IST. AM. 78v/9. Să cerceteze încălcarea făcută moșiei Sîrcova a m-rii Bărboiul de către megieși (a. 1796). CAT. MAN. I, 54. Iată norodul acest falnic așa de zavistuit de câtră megieșii săi. BELDIMAN, N. P. L, 43/1. După cum spun megieșii, cu nevasta d-sale cea dintîi era zuliar. ALECSANDRI, T. 1145. Întru în ograda unui megieș al nostru. CREANGĂ, A. 6. Copiii și copilele megieșilor erau de-a pururea în petrecere cu noi. id. ib. 34. Toți megiașii veneau la dînsul. ISPIRESCU, L. 98. Bătrînă infirmieră. . . povestea megieșilor că a pierdut în viață două lucruri. BRĂESCU, A. 126. Cum să uit neamurile noastre și megieșii noștrii și satul ? STANCU, D. 25. Cînd nunta se nuntea Și cînd masa se-ntindea, Megiași cînd ospăta Și cînd bea Se-nveselea, Moșul, măre, ce făcea? TEODORESCU, P. P. 617. În vorba asta numai ce intră și un megieș. ȘEZ. I, 248. Megiașele mele, Vecinele mele. PĂSCULESCU, L. P. 113, cf. ALRT II 208, 336, A IX 1, 3. ◊ (Adjectival) Că letopisețele cele străine, lucrurile numai ce-s mai însămnate, cum sintu: războaiele, schimbările scriu a țărilor megiiașe. M. COSTIN, ap. GCR I, 197/3. Mai pre largu vom scrie, pomenind și ale stâpînii megiiașe. N. COSTIN, L. 44. Pâgînii carii era megiiași cu dînșii. VARLAAM-IOASAF. 165r/4. Îndată după întocmirea lor în state neatîrnate, îi vedem luptîndu-se cu popoarele megieșe. KOGĂLNICEANU, S. A. 71. Sîntem megieși cu moșiile. ALECSANDRI, T. 573, cf. CREANGĂ, P. 244. Vecinii de prin județele megiașe și-au víndut prisosul lor de roade. GALACTION, O. 261. Trăiesc aci trei oameni, trei bărbați, megieși cu noi. STANCU, D. 47. Era vineri cînd femeia unui gospodar dintr-un sat megieș cu satul nostru, s-a apucat să spele cămeșile. ȘEZ. I, 59. Tata era fiul unui împărat mare din părțile megiașe. POPESCU, B. II, 37. 2. Proprietar (rural). V. r ă z e ș. De să va prileji neștine să fie lăcuitoriu într-un sat și de va cunoaște vreun loc ca acela bun de moară, și într-acel sat vor fi toți răzeași (megiași munt.) și acel loc va fi a tot satul. PRAV. 27. – Pronunțat: -gi-eș. – Pl.: megieși, -e. - – Și: megiáș, -ă, (învechit) megeiáș, -ă s. m. și f. – Din scr. medjaš, magh. megyes.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MEGEIÁȘ, -Ă s. m. și f. v. megieș.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MEGIÁȘ, -Ă s. m. și f. v. megieș.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: me-gi-eș
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
megieș, megieșisubstantiv masculin megieșă, megieșesubstantiv feminin
- 1. Țăran liber, stăpân de pământ. DEX '09
- Țăran megieș. DEX '09 DEX '98
-
- 2. Vecin. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: vecin
- Împărecherile boierilor și oștile megieșilor au dus țara în risipire. SADOVEANU, O. VII 50. DLRLC
- Șoimaru bea cu megieșii Izbind căciulele-n pămînt. TOPÎRCEANU, P. 249. DLRLC
- Copiii și copilele megieșilor erau de-a pururea în petrecere cu noi. CREANGĂ, A. 34. DLRLC
-
etimologie:
- medjaš DEX '98 DEX '09
- megyés DEX '98 DEX '09