6 definiții pentru matulă

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

matu sf [At: CONTEMPORANUL, VI,, 26 / Pl: ~le / E: ucr матула] (Reg) 1 Năvod. 2 (Lpl) Totalitate a uneltelor folosite la pescuitul în apă dulce. 3 (Pex) Ceată de oameni care prind pește cu voloace.

matúlă f., pl. e. Dobr. Ceată de pescarĭ cu atamanu lor care pescuĭesc cu unelte străine în asociațiune cu proprietaru lor.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

matulă, matule, s.f. (reg.) 1. ceată de pescari, pescuind cu unelte străine, în asociere cu proprietarul lor. 2. năvod.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MATÚLĂ s. f. (Regional) 1. Năvod (ANTIPA, P. 491, H XIV 489) ; (la pl.) totalitatea uneltelor folosite la pescuitul în apă dulce (CONTEMPORANUL. VI1; 26). Tocmindu-se la un stăpîn care arezavoduride pește pe mare, sau la unul care are matule pe Dunăre, capătă arvonă. CONTEMPORANUL, VI1, 26. Te-am scos pescar vrednic, ataman, fruntea pescarilor ! Din matule și zâvoduri pînă la Cossa, unde se adună toți pescarii din Deltă, nu-i om să nu cunoască îndemînarea ta. DAVIDOGLU, O. 25. 2. P. e x t. Ceată de oameni care prind pește cu voloace. CONTEMPORANUL, VI1, 26. - Pl.: matule. – Din ucr. матула.

Intrare: matulă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • matu
  • matula
plural
  • matule
  • matulele
genitiv-dativ singular
  • matule
  • matulei
plural
  • matule
  • matulelor
vocativ singular
plural