5 definiții pentru mator


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mator3 sn [At: DN3 / Pl: ~oare / E: fr matoir] (Pgr) Instrument folosit în legătoria de artă pentru imprimări în piele.

MATÓR s. n. instrument în legătoria de artă pentru imprimări în piele. (< fr. matoir)

mátor, -ă adj. (vsl. matorŭ, materŭ, bătrîn, probabil d. lat. materia [Bern. II, 25]; bg. mátor, robust, sănătos; sîrb. mátor, bătrîn [vorbind de animale]). Vechĭ. Bătrîn. V. matur.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mátor (mátoră), adj. – Bătrîn, încărcat de ani. – Var. matur. Mr. matur. Sl. matorŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Cihac, II, 190; Romansky 124; Conev 59), cf., bg., sb., cr., slov. mator. Originea cuvîntului sl. nu este sigură: din lat. materia după Berneker, II, 25, mai probabil din lat. maturus, ca în mr. (după Pușcariu 1052, rom. provine direct din lat.). E dubletul lui matur, adj. (copt, În toată firea), sec. XIX, cu der. maturitate, s. f., din fr. maturité.Der. matori, vb. (rar, a îmbătrîni); matorie, s. f. (înv., vechime).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mátor, mátoră, mátori, mátore, adj. (reg.) bătrân, copt la minte, chibzuit, serios.

Intrare: mator
mator adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mator
  • matorul
  • matoru‑
  • matoră
  • matora
plural
  • matori
  • matorii
  • matore
  • matorele
genitiv-dativ singular
  • mator
  • matorului
  • matore
  • matorei
plural
  • matori
  • matorilor
  • matore
  • matorelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)