19 definiții pentru material (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MATERIÁL, -Ă, (I) materiali, -e, adj., (II) materiale, s. n. I. Adj. 1. Care aparține realității obiective, existând independent de conștiință și în afara ei; care este alcătuit din materie. ◊ Cultură materială = totalitate a bunurilor și a deprinderilor de producție existente pe o anumită treaptă de dezvoltare a societății. ♦ Palpabil, concret, real; faptic. ♦ Spec. Fizic, trupesc. 2. Care constă în bunuri economice, care ține de venit, de avere, de aspectul economic sau pecuniar; care se referă la trai sau la întreținerea vieții. ◊ Bază materială = totalitatea mijloacelor (clădiri, instalații, forță de muncă etc.) care permit desfășurarea unei activități economice sau științifice. ♦ (Adverbial) Din punctul de vedere al situației materiale (I 2); materialicește. II. S. n. 1. Totalitatea materiilor prime sau semifabricate din care pot fi executate diverse bunuri. ◊ Materiale plastice = nume generic al unui grup de materiale de sinteză care prezintă anumite particularități de structură, de compoziție și fizico-mecanice, având ca proprietate caracteristică generală calitatea de a putea fi prelucrate cu ușurință (sub acțiunea presiunii sau a temperaturii); mase plastice. 2. (Rar) Bun, produs. ♦ Țesătură. Material de rochie. 3. Totalitatea documentelor, informațiilor și datelor necesare pentru elaborarea unei lucrări literare, științifice etc.; ceea ce constituie fondul, substanța unei lucrări, a unei probleme etc. ♦ Expunere scrisă care cuprinde date și informații referitoare la o anumită problemă. [Pl. și: (înv., II) materialuri.Pr.: -ri-al] – Din fr. matériel, lat. materialis.

material, ~ă [At: (a. 1824) URICARIUL, V, 187/4 / V: (reg) ~tăr~, măt~, matar~ / Pl: ~i, ~e, (11-18) ~e, (rar) ~uri / E: lat materialis, ger matériell, fr materiel] 1 a (îoc ideal, spiritual) Alcătuit din materie (6) Si: (înv) materialicesc (1), materialnic. 2 a (Fiz) Care aparține realității obiective, existând independent de conștiință și în afara ei Si: (înv) materialicesc (2) Si: concret, palpabil, real. 3 a (Îs) Cultură ~ă Totalitate a bunurilor și a deprinderilor de producție existente pe o anumită treaptă de dezvoltare a societății. 4 a (Nob; îs) Știință ~ă Știință experimentală Vz experimental. 5 a (Spc) Trupesc. 6 a Care ține de aspectul economic sau pecuniar Si: (înv) materialicesc (4). 7 a (Îs) Bază (tehnică) ~ă Totalitate a elementelor concrete ale forțelor de producție dintr-o orânduire dată. 8 av Din punct de vedere material (6). 9 smf (Înv; nob) Materialist (4). 10 a (Rar; îoc formal) Care privește fondul, conținutul Si: faptic, (înv) materialicesc (5). 11 sn (Mpl) Produs. 12 sn Totalitate a materiilor prime sau semifabricate din care pot fi confecționate diverse bunuri. 13 sn Totalitate a obiectelor (și instrumentelor) specifice unui anumit domeniu de activitate. 14 sn Documente, informații și date necesare pentru elaborarea unei lucrări literare, științifice etc. 15 sn Ceea ce constituie fondul, substanța unei lucrări, a unei probleme etc. 16 sn Expunere scrisă care cuprinde date și informații referitoare la o anumită problemă. 17 sn (Arg) Bani. 18 sn (Reg) Puroi.

MATERIÁL, -Ă, (I) materiali, -e, adj., (II) materiale, s. n. I. Adj. 1. Care aparține realității obiective, existând independent de conștiință și în afara ei; care este alcătuit din materie. ◊ Cultură materială = totalitate a bunurilor și a deprinderilor de producție existente pe o anumită treaptă de dezvoltare a societății. ♦ Palpabil, concret, real; faptic. ♦ Spec. Fizic, trupesc. 2. Care constă în bunuri economice, care ține de venit, de avere, de aspectul economic sau pecuniar; care se referă la trai sau la întreținerea vieții. ◊ Bază materială = totalitate a mijloacelor (clădiri, instalații, forță de muncă etc.) care permit desfășurarea unei activități economice sau științifice. ♦ (Adverbial) Din punctul de vedere al situației materiale (I 2); materialicește. II. S. n. 1. Totalitate a materiilor prime sau semifabricate din care pot fi executate diverse bunuri. ◊ Materiale plastice = nume generic al unui grup de materiale de sinteză care prezintă anumite particularități de structură, de compoziție și fizico-mecanice, având ca proprietate caracteristică generală calitatea de a putea fi prelucrate cu ușurință (sub acțiunea presiunii și a temperaturii); mase plastice. 2. (Rar) Bun, produs. ♦ Țesătură. Material de rochie. 3. Totalitate a documentelor, informațiilor și datelor necesare pentru elaborarea unei lucrări literare, științifice etc. ♦ Expunere scrisă care cuprinde date și informații referitoare la o anumită problemă. [Pl. și: (înv., II) materialuri.Pr.: -ri-al] – Din fr. matériel, lat. materialis.

MATERIÁL2, -Ă, materiali, -e, adj. 1. Care e alcătuit din materie, care aparține realității obiective, existînd independent de conștiință și în afara ei. În viața societății, ca și în natură, factorul material constituie elementul prim și hotărîtor, iar ideile, conștiința constituie factorul derivat, secund. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2608. ◊ Cultură materială = totalitatea bunurilor create de societate într-o perioadă istorică dată. ♦ Palpabil, concret, real. Istoria nu se scrie numai pe baza amintirilor personale, ci și pe baza documentelor materiale. CAMIL PETRESCU, O. II 414. Care constă în bunuri economice, care ține de venit, de avere, care se referă la trai, la întreținerea vieții. Comori materiale sau frumuseți alese îl lasă... indiferent! MACEDONSKI, O. I 260. Soarta lui materială din momentul acesta era schimbată. EMINESCU, N. 77. Omenirea va urmări în această lume și altceva decît satisfacerea trebuințelor materiale. GHICA, A. 176. ◊ Bază materială = totalitatea mijloacelor (clădiri, instalații, forță de muncă etc.) care permit desfășurarea unei activități economice sau științifice. Pronunțat: -ri-al.

MATERIÁL, -Ă adj. 1. Care aparține realității obiective, existând independent de conștiință și în afara ei. ♦ Palpabil, concret, real. 2. Care constă în bunuri economice. ♦ Privitor la întreținerea vieții, la trai. [Pron. -ri-al. / cf. lat. materialis, germ. materiell, fr. matériel].

MATERIÁL, -Ă I. adj. 1. alcătuit din materie; (fil.) care aparține realității obiective, existând independent de conștiință și în afara ei. ◊ palpabil, concret, real. 2. care constă în bunuri (economice). II. s. n. 1. materie primă sau semifabricată din care se fac diverse bunuri. 2. totalitatea informațiilor, a datelor necesare pentru întocmirea unei lucrări științifice, literare etc. (< fr. matériel, lat. materialis, germ. materiel)

MATERIÁL1 ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de materie; format din materie. Corp ~. 2) Care există independent de conștiința omului; cu existență independentă; real. 3) Care există în realitate; cu proprietatea de a fi perceput cu ajutorul simțurilor; concret; real; perceptibil; sesizabil. 4) Care ține de corpul omenesc; propriu trupului; trupesc; corporal. Plăcere ~ă. 5) Care ține de cerințele cotidiene ale aspectului economic, de trai sau de întreținerea vieții. Nivel ~. Interes ~. Avantaj ~. Dificultate ~ă. [Sil. -ri-al] /<fr. matériel, lat. materialis

material a. 1. format din materie: sufletul nu e material; 2. ce ține de materie și de vieața materială: forțe, interese materiale; 3. fig. grosolan, greoiu; 4. Gram. se zice de substantive la cari fiecare parte poartă; numele întregului, ca lapte, aur. ║ n. 1. obiecte de orice natură întrebuințate la o întreprindere publică: material de cale ferată; 2. pl. materii ce intră într’o clădire; 3. fig. tot ce servă la compunerea unei opere.

*materiál, -ă adj. (lat. materialis). Format din materie: substanță materială. Relativ la materie: forța materială. Fig. Relativ numaĭ la corp (considerat ca materie față de suflet, spirit): distracțiunĭ materiale. Grosolan, prozaic, ĭubitor de banĭ, de mîncare și alte plăcerĭ fizice: caracteru acestuĭ om e material. Gram. Substantive materiale, acelea în care cea maĭ mică parte se numește tot ca întregu, ca lemn, fer, apă. S. n., pl. e și (maĭ rar) urĭ. Materie, lucrurĭ de tot felu întrebuințate într’o exploatare orĭ serviciŭ: material de cale ferată, mare perdere de material și oamenĭ. Materie din care facĭ ceva (o casă, o mîncare). Fig. Tot ceĭa ce servește la compunerea uneĭ opere: a aduna material (saŭ materiale) p. o carte. Adv. Materialmente.

matarial, ~ă a vz material

matărial, ~ă a vz material

măterial, ~ă a vz material


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

materiál1 (-ri-al) adj. m., pl. materiáli; f. materiálă, pl. materiále

materiál adj. m. (sil. -ri-al), pl. materiáli; f. sg. materiálă, pl. materiále


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MATERIÁL adj. v. faptic.

MATERIÁL adj., s. 1. adj. (FILOZ.) obiectiv, obiectual. (Realitatea ~.) 2. adj. v. concret. 3. adj. (înv.) substanțial. (Aspectul ~ al lucrurilor.) 4. adj. (înv.) materialnic. (Obiect ~.) 5. s. (înv.) materie. (~ pentru o casă.) 6. s. v. țesătură. 7. s. (BOT.) material săditor v. puieți (pl.). 8. s. material electroizolant v. izolant electric. 9. s. material plastic v. masă plastică.

MATERIAL adj., s. 1. adj. (FILOZ.) obiectiv, obiectual. (Realitatea ~.) 2. adj. concret, fizic, palpabil, perceptibil, pipăibil, sesizabil, (rar) pipăit, tangibil, (înv.) pipăicios, pipăitor, pusăitor. (Lumea ~.) 3. adj. (înv.) substanțial. (Aspectul ~ al lucrurilor.) 4. adj. (înv.) materialnic. (Obiect ~.) 5. s. (înv.) materie. (~ pentru o casă.) 6. s. țesătură, (înv. și reg.) materie, (reg.) pănură. (~ pentru o rochie.) 7. s. (BOT.) material săditor = puieți (pl.).

Material ≠ ideal, imaterial, nematerial, spiritual

Intrare: material (adj.)
material1 (adj.) adjectiv
  • silabație: -ri-al
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • material
  • materialul
  • materialu‑
  • materia
  • materiala
plural
  • materiali
  • materialii
  • materiale
  • materialele
genitiv-dativ singular
  • material
  • materialului
  • materiale
  • materialei
plural
  • materiali
  • materialilor
  • materiale
  • materialelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

material (adj.)

  • 1. Care aparține realității obiective, existând independent de conștiință și în afara ei; care este alcătuit din materie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • În viața societății, ca și în natură, factorul material constituie elementul prim și hotărîtor, iar ideile, conștiința constituie factorul derivat, secund. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2608.
      surse: DLRLC
  • 2. Care constă în bunuri economice, care ține de venit, de avere, de aspectul economic sau pecuniar; care se referă la trai sau la întreținerea vieții.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 3 exemple
    exemple
    • Comori materiale sau frumuseți alese îl lasă... indiferent! MACEDONSKI, O. I 260.
      surse: DLRLC
    • Soarta lui materială din momentul acesta era schimbată. EMINESCU, N. 77.
      surse: DLRLC
    • Omenirea va urmări în această lume și altceva decît satisfacerea trebuințelor materiale. GHICA, A. 176.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Bază materială = totalitatea mijloacelor (clădiri, instalații, forță de muncă etc.) care permit desfășurarea unei activități economice sau științifice.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 2.2. (și) adverbial Din punctul de vedere al situației materiale.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: materialicește

etimologie: