marc¹ s [At: LTR / E: fr marc] Pastă obținută prin prelucrarea fructelor și a legumelor într-o mașină specială și folosită ca materie primă în industria alimentară.

MARC s.n. 1. Produs alimentar obținut prin extragerea sucului din fructe. 2. Reziduu rezultat în procesul de extragere a zahărului din sfeclă. [< fr. marc].

MARC¹ s. n. 1. produs alimentar prin extragerea sucului din fructe. 2. reziduu rezultat în procesul de extragere a zahărului din sfeclă. (< fr. marc)

MARC n. Produs în formă de pastă, obținut prin prelucrarea fructelor și a legumelor și folosit ca materie primă în industria alimentară. /<fr. marc

marc s. n.

marc s. n.

marc s. n., pl. marcuri

MARC, Franz (1880-1916), pictor și grafician german. Alături de Kandinsky și de A. Macke, principalul reprezentant al grupării „Der Blaue Reiter”. În lucrările sale, animalul apare ca simbol al existenței inocente și al vieții tainice a naturii, în culori strălucitoare și în forme geometrizate („Mari cai albaștri”, „Capre în pădure”, „Tigrul”). Tendințe de abstractizare („Forme în luptă”).

MARC AURELIU (Marcus Aurelius Antonius), împărat (161-190 d. Hr.) și filozof roman. A purtat războaie la Dunăre împotriva cvazilor și marcomanilor (războaiele marcomanice, 166-180), în timpul cărora a și murit. Faima de filozof stoic se datorează reflecțiilor personale și aforismelor scrise pentru propria edificare și strânse în cele 12 cărți intitulate „Către mine însumi” sau „Meditațiile”.

MARC¹ subst. Pastă obținută prin prelucrarea fructelor și a legumelor într-o mașină specială și folosită ca materie primă în industria alimentară. Cf. LTR. - Din fr. marc.