15 definiții pentru marcă (fin.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MARCĂ2, mărci, s. f. Unitate monetară în unele țări europene (în Germania și în Finlanda, până la introducerea monedei euro). – Din germ. Mark.

marcă3 sf [At: ȘINCAI, HR. I, 253/19 / V: (nob) marc s / Pl: mărci, (înv) ~rce / E: ger Mark „monedă”] 1 Veche măsură de greutate monetară a cărei valoare a variat după țări. 2 Veche unitate monetară în Germania, Finlanda și în alte țări.

MARCĂ2, mărci, s. f. Unitate monetară principală în unele țări europene. – Din germ. Mark.

MARCĂ2, mărci, s. f. Unitate monetară, monedă în diverse țări (Germania, Finlanda). Un împrumut de zece mii mărci de aur. NEGRUZZI, S. III 293.

MARCĂ2 s. f. unitate monetară a unor țări (Republica Democrată Germană, Republica Federală Germania, Finlanda). [< germ. Mark]

MARCĂ3 s. f. unitatea monetară a unor țări (Germania, Finlanda). (< germ. Mark)

MARCĂ3 mărci f. Unitate a sistemului monetar din unele țări (Germania, Finlanda etc). [G.-D. mărcii] /<germ. Mark

marcă f. 1. semn pus pe un obiect spre a-l recunoaște: marcă de hârtie, de fabrică; 2. emblemă, semn distinctiv, stemă: marca României [v. România Mare]; 3. timbru poștal; 4. armoarii, blazon: bani cu mărcile Banului Barbu Basarab OD.; 5. jeton sau fisă la joc; 6. monedă germană, odinioară în valoare de 1 fr. 25 centime.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

marcă s. f., g.-d. art. mărcii; pl. mărci; (marca convertibilă bosniacă) simb. KM

marcă s. f., g.-d. art. mărcii; pl. mărci

marcă (semn distinctiv, unitate monetară, provincie de frontieră, timbru) s. f., g.-d. art. mărcii; pl. mărci

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MÁRCĂ3 (< germ.) s. f. Unitate monetară în Germania și Finlanda.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MARCĂ3 s. f. 1. Veche măsură de greutate monetară a cărei valoare a variat după țări. Banii care trebuie să ne plătească să nu se măsure, fără numai cu marca de argint. ȘINCAI, HR. I, 253/19, cf. COSTINESCU, I. BRĂESCU, M. 78, SCRIBAN, D. 2. Unitate monetară în Germania, în Finlanda și în alte țări. Îi plătea pe an două maree de aur. ȘINCAI, HR. I, 258/1, cf. 253/16. Eu aveam trebuință de regina Engliterei pentru un împrumut de zece mii mărci de aur. NEGRUZZI, S. III, 293. Cnezii apoi mai datorau o taxă regelui, cîte o marcă de argint de cnezat. XENOPOL, R. II, 166. – Pl.: mărci și (învechit) marce. – Și: (neobișnuit) marc subst. CLIMESCU, A. 290. – Din germ. Mark „monedă”.

Intrare: marcă (fin.)
substantiv feminin (F74)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marcă
  • marca
plural
  • mărci
  • mărcile
genitiv-dativ singular
  • mărci
  • mărcii
plural
  • mărci
  • mărcilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

marcă, mărcisubstantiv feminin

  • 1. Unitate monetară în unele țări europene (în Germania și în Finlanda, până la introducerea monedei euro). DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Un împrumut de zece mii mărci de aur. NEGRUZZI, S. III 293. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.