20 de definiții pentru marșrut

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MARȘRUT, marșrute, s. n. 1. Itinerar. ♦ Document, act în care este fixat itinerarul unui tren, al unei mașini etc. 2. Mers continuu al unui tren de marfă cu parcurs lung, care nu lasă și nu ia vagoane din vreo stație de pe itinerar. 3. (Tehn.) Metodă de lucru la mai multe mașini. [Var.: marșru s. f.] – Din rus. marșrut, fr. marcheroute, germ. Marschrout.

MARȘRUT, marșrute, s. n. 1. Itinerar. ♦ Document, act în care este fixat itinerarul unui tren, al unei mașini etc. 2. Mers continuu al unui tren de marfă cu parcurs lung, care nu lasă și nu ia vagoane din vreo stație de pe itinerar. 3. (Tehn.) Metodă de lucru la mai multe mașini. [Var.: marșru s. f.] – Din rus. marșrut, fr. marcheroute, germ. Marschrout.

marșrut sn [At: (a. 1815) URICARIUL, I, 247 / V: (rar) (S și: marș-rută), (reg) ut, ~șu sf / S și: marș-rut / Pl: ~e / E: rs маршрут, fr marcheroute, ger Marschrut] 1 Itinerar. 2 (Pex) Document, act prin care se indică un itinerar. 3 (Reg; îe) A-i da (cuiva) marșuta A face pe cineva să plece. 4 (Spc) Mers pe distanță lungă al unui tren de marfa, care nu lasă și nici nu ia vagoane din vreo stație de pe parcurs. 5 (Reg; îf marșuta) Garnitură de treizeci de vagoane de câte zece tone. 6 Metodă de a lucra la mai multe mașini, prin folosirea lor într-o ordine prestabilită.

MARȘRUT, marșrute, s. n. 1. (Astăzi rar) Itinerar; parcurs. Deoarece însă marșrutul îl lăsasem cu totul pe sama Pisicuții, nu căutai să mă dezmeticesc unde mă aflu. HOGAȘ, M. N. 55. (În forma marșrută) Eu am obicei de a călători fără marșrută hotărîtă de înainte. ALECSANDRI, O. P. 277. ♦ Act, document în care e fixat itinerarul unui tren, al unei mașini etc. 2. Mers al unui tren de marfă (cu parcurs lung) care nu lasă și nici nu ia vagoane din vreo stație de pe itinerar. ♦ (Tehn.) Metodă de lucru la mai multe mașini, prin deservirea acestora într-o ordine stabilită dinainte. Variantă: marșru s. f.

MARȘRUT s.n. 1. Itinerar. 2. Mers al unui tren de marfă de lung parcurs care nu ia și nu lasă vagoanele în stații. 3. Metodă de a lucra la mai multe mașini prin deservirea lor într-o ordine prestabilită. [Var. marșrută s.f. / cf. rus. marșrut, germ. Marschroute, fr. marcheroute < marcher – a merge, route – drum].

MARȘRUT s. n. 1. itinerar, traseu. 2. mers al unui tren de marfă de lung parcurs, care nu ia și nu lasă vagoanele în stații. 3. metodă de a lucra la mai multe mașini prin deservirea lor într-o ordine prestabilită. (< rus. marșrut, fr. marcheroute, germ. Marschrout)

MARȘRUT ~e f. 1) Linie a unei căi de comunicare (șosea, cale ferată, canal etc.) cu indicarea localităților. 2) Metodă de deservire a mai multor mașini într-o ordine stabilită dinainte. /<rus. marșrut, fr. marcheroute, germ. Marschroute[1]

  1. Var. marșrută LauraGellner

MARȘRU s. f. v. marșrut.

*marșrútă f., pl. e, și (maĭ des) marșút n., pl. urĭ (germ. marsch-rute, d. fr. marche, mers, și route, cale). Itinerar. La căile ferate, foaĭe în care se înseamnă încărcătura unuĭ vagon.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

marșrut (desp. mar-șrut/marș-rut) s. n., pl. marșrute

!marșrut (mar-șrut/marș-rut) s. n., pl. marșrute

marșrut s. n. (sil. mt. marș-), pl. marșrute[1]

  1. Var. marșrută LauraGellner

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MARȘRUT s. v. drum, itinerar, parcurs, rută, traiect, traiectorie, traseu.[1]

  1. Var. marșrută LauraGellner

marșrut s. v. DRUM. ITINERAR. PARCURS. RUTĂ. TRAIECT. TRAIECTORIE. TRASEU.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MARȘRUT s. n. 1. Itinerar, traseu; p. e x t. document, act prin care se indică un itinerar. Să nu se ia de cătră țiitorii poștelor ugeret pre mai multe ceasuri, de la nimene decît cuprinderea marșrutului cu pecetea domniei mele (a. 1815). URICARIUL, I, 247, cf. 250. Ei nu ave trebuință a mai păzi vreun marșrut, Căci toți poposă prin sate. BELDIMAN, E. 15/29. Eu am obicei de a călători fără marșrută hotărîtă de înainte. ALECSANDRI, O. P. 277, cf. BARCIANU, ALEXI, W. Deoarece însă marșrutul îl lăsasem cu totul pe sama Pisicuții, nu căutai să mă dezmeticesc unde mă aflu. HOGAȘ, M. N. 55, cf. id. DR. I, 62. Expediția noastră este deosebit de complexă. . . Cercetările nu vor înceta. . . nici pe marșrut. CONTEMP. 1956, nr. 504, 6/7. ◊ E x p r. (Regional) A-i da (cuiva) marșuta = a face (pe cineva) să plece. Cf. MAT. DIALECT, I, 180. 2. S p e c. Mers al unui tren de marfă pe distanță lungă, care nu lasă și nici nu ia vagoane din vreo stație de pe parcurs, DICȚ. ♦ (Regional; în forma marșută) Garnitură de treizeci de vagoane de cîte zece tone (Deda-Reghin). MAT. DIALECT, I, 180. Într-o săptămînă încărcăm 3-4 marșute. ib. 3. Metodă de a lucra la mai multe mașini, prin folosirea lor într-o ordine prestabilită. DICȚ. – Scris și: marș-rut. – Pl.: marșrute. – Și: (rar) marșrútă (scris și marș-rută), (regional) marșútă s. f.; (regional) marșút (DR. II, 794) s. n. – Din rus. маршрут, fr. marcheroute, germ. Marschrut.

Intrare: marșrut
  • silabație: mar-șrut, marș-rut info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marșrut
  • marșrutul
  • marșrutu‑
plural
  • marșrute
  • marșrutele
genitiv-dativ singular
  • marșrut
  • marșrutului
plural
  • marșrute
  • marșrutelor
vocativ singular
plural
marșrută substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marșru
  • marșruta
plural
  • marșrute
  • marșrutele
genitiv-dativ singular
  • marșrute
  • marșrutei
plural
  • marșrute
  • marșrutelor
vocativ singular
plural
marșută
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
marșut
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

marșrut, marșrutesubstantiv neutru

  • 1. Drum, itinerar, parcurs, rută, traiect, traiectorie, traseu. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Deoarece însă marșrutul îl lăsasem cu totul pe sama Pisicuții, nu căutai să mă dezmeticesc unde mă aflu. HOGAȘ, M. N. 55. DLRLC
    • format_quote Eu am obicei de a călători fără marșrută hotărîtă de înainte. ALECSANDRI, O. P. 277. DLRLC
    • 1.1. Document, act în care este fixat itinerarul unui tren, al unei mașini etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Mers continuu al unui tren de marfă cu parcurs lung, care nu lasă și nu ia vagoane din vreo stație de pe itinerar. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 3. tehnică Metodă de lucru la mai multe mașini. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.