9 definiții pentru marțian (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MARȚIAN, -Ă, marțieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Presupus locuitor al planetei Marte. 2. Adj. Din planeta Marte. [Pr.: -ți-an] – Din fr. martien.
MARȚIAN, -Ă, marțieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Presupus locuitor al planetei Marte. 2. Adj. Din planeta Marte. [Pr.: -ți-an] – Din fr. martien.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
marțian, ~ă [At: TEODOREANU, M. U., 221/ P: ~ți-an / Pl: ~ieni, ~iene, (rar) ~i, ~e / E: fr martien] 1 sm Presupus locuitor al planetei Marte. 2 a Care aparține planetei Marte.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MARȚIAN, -Ă adj., s.m. și f. (Presupus locuitor) de pe planeta Marte. [Pron. -ți-an. / cf. fr. martien].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MARȚIAN, -Ă I. adj., s. m. f. (presupus locuitor) al planetei Marte. II. adj. (astrol.) care are signatura astrală a lui Marte. (< fr. martien)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
MARȚIAN ~ană (~eni, ~ene) Care ține de planeta Marte; propriu planetei Marte. [Sil. -ți-an] /<fr. martien
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
marțian (desp. -ți-an) adj. m., s. m., pl. marțieni (desp. -ți-eni); adj. f., s. f. marțiană, pl. marțiene
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
marțian (-ți-an) adj. m., s. m., pl. marțieni (-ți-eni); adj. f., s. f. marțiană, pl. marțiene
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
marțian s. m., adj. m. (sil. -ți-an), pl. marțieni (sil. -ți-eni); f. sg. marțiană, g.-d. art. marțienei, pl. marțiene
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MARȚIAN, -Ă s. m., adj. 1. S. m. Presupus locuitor al planetei Marte. Avea cască și ochelari, înfățișîndu-se transuman, ca un scafandru, ca un marțian. TEODOREANU, M,. U. 221. 2. Adj. Din planeta Marte. Oamenii nu știau cum sînt înarmați. . . soldații marțiani. CONTEMP. 1949, nr. 126, 16/6. – Pronunțat: -ți-an. – Pl.: marțieni, -e și (rar) marțiani, -e. – Din fr. martien.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: mar-ți-an
adjectiv (A21) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
marțian, marțianăadjectiv
- 1. Din planeta Marte. DEX '09 DEX '98 DN
- 2. Care are signatura astrală a lui Marte. MDN '00
etimologie:
- martien DEX '09 DEX '98 DN