19 definiții pentru mantelă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MANTÉLĂ, mantele, s. f. (Înv.) 1. Haină largă, mai scurtă decât mantaua, purtată de femei peste rochie; mantilă. 2. Mantie. – Din it. mantello. Cf. rus. mantel.

mante sf [At: VALIAN, V. / V: mantel sn / Pl: ~le / E: it mantello, rs мантел] 1 (înv) Haină largă, mai scurtă decât mantaua, purtată de femei pe deasupra celorlalte haine Si: (înv) mantilă (1), (îvr) mantăl. 2 (Înv) Mantie.

MANTÉLĂ, mantele, s. f. (Înv.) 1. Haină lungă, mai scurtă decât mantaua, purtată de femei peste rochie; mantilă. 2. Mantie. – Din it. mantello. Cf. rus. mantel.[1]

  1. Var.: mantél. cata

MANTÉLĂ, mantele, s. f. (Învechit; și în forma mantel) Haină purtată de femei pe deasupra rochiei. Te rog, lasă pe Spiridon să se ducă pîn la mine acasă, ca să-mi aducă mantelul; bate vîntul și mi-e frică să nu răcesc. CARAGIALE, O. I 58. Fosta-i pe la croitorul meu, ca să-i spui să-mi aducă mantela cea de drum? ALECSANDRI, T. I 271. ♦ Mantie. Niște porci îi sfîșiară mantela și coiful. BĂLCESCU, O. II 258. – Variantă: mantél s. n.

MANTÉLĂ s.f. Manta scurtă cu care femeile își acopereau umerii și brațele. ♦ Mantie. [Var. mantel s.n. / < it. mantello, rus. mantel, germ. Mantel, cf. lat. mantellum].

MANTÉLĂ s. f. mantilă (1). (< it. mantello)

MANTÉL s. n. v. mantelă.

mantél n., pl. e, mantélă și mantílă f., pl. e (it. mantello, fr. mantille [d. sp. mantilla], din aceĭașĭ răd. cu manta). Măntăluță de damă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mante (înv.) s. f., g.-d. art. mantelei; pl. mantele

mante (înv.) s. f., g.-d. art. mantelei; pl. mantele

mantélă s. f., g.-d. art. mantélei; pl. mantéle[1]

  1. Var. mantel (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MANTÉLĂ s. v. mantie.[1]

  1. Var. mantel (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

MANTÉLĂ s. (înv.) mantăl, mantilă. (Ea purta o ~.)[1]

  1. Var. mantel (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

MANTE s. (înv.) mantăl, mantilă. (Ea purta o ~.)

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MANTÉLĂ s. f. (Învechit) 1. Haină largă, mai scurtă decît mantaua, purtată de femei pe deasupra celorlalte haine; (învechit) mantilă, (învechit, rar) mantăl. Cf. VALIAN, V. Să-i arăte că mantela minunat face foș, foș. PR. DRAM. 360. Iarna, unii [lilieci] se acopăr cu aripele ca cu un mantel. BARASCH, I. N. 249, cf. PONTBRIANT, D. Fost-ai pe la croitorul meu, ca să-i spui să-mi aducă mantela cea de drum? ALECSANDRI, T. 851, cf. 352. 2. Mantie. Își sfărîmă. . . cheutoarea mantelei. BĂLCESCU, M. V. 392. Sînt persecutați ca martirii. . . nici tremurul și suspinul nu și-l fac decît sub mantelă. BARIȚIU, P. A. III, 136. - Pl.: mantele. – Și: mantel s. n. – Din it. mantello. – Cf. rus. маптел.

Intrare: mantelă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mante
  • mantela
plural
  • mantele
  • mantelele
genitiv-dativ singular
  • mantele
  • mantelei
plural
  • mantele
  • mantelelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mantel
  • mantelul
  • mantelu‑
plural
  • mantele
  • mantelele
genitiv-dativ singular
  • mantel
  • mantelului
plural
  • mantele
  • mantelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mante, mantelesubstantiv feminin

învechit
  • 1. Haină largă, mai scurtă decât mantaua, purtată de femei peste rochie. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Te rog, lasă pe Spiridon să se ducă pîn la mine acasă, ca să-mi aducă mantelul; bate vîntul și mi-e frică să nu răcesc. CARAGIALE, O. I 58. DLRLC
    • format_quote Fosta-i pe la croitorul meu, ca să-i spui să-mi aducă mantela cea de drum? ALECSANDRI, T. I 271. DLRLC
  • 2. Mantie. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: mantie
    • format_quote Niște porci îi sfîșiară mantela și coiful. BĂLCESCU, O. II 258. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.