15 definiții pentru mantă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÁNTĂ, mante, s. f. (Înv.) Mantie. – Din fr. mante.

MÁNTĂ, mante, s. f. (Înv.) Mantie. – Din fr. mante.

mantă sf [At: HELIADE, O. I, 231 / Pl: ~te / E: fr mante] (înv) Mantie.

MÁNTĂ, mante, s. f. (Rar) Mantie. Ca-ntr-un cuib ne-om pituli Și-astă mantă largă, tainic, pe-amîndoi ne va-nveli. DAVILA, V. V. 30. La pieptu-i manta neagră în falduri și-o adună, Movili de frunze-n drumu-i le spulberă de sună. EMINESCU, O. I 92. ◊ Fig. Dar a nopții neagră mantă peste dealuri se lățește, La apus se adun norii, se întind ca un veștmînt. ALEXANDRESCU, P. 135.

MÁNTĂ s.f. Pelerină lungă și largă care se purta peste celelalte haine; mantie. [< fr. mante].

MÁNTĂ s. f. pelerină lungă și largă purtată peste celelalte haine; mantie. (< fr. mante)

mántă f., pl. e (fr. mante) și (ob.) mántie f. (vsl. manŭtiĭa, rus. mántiĭa. V. manta, manișcă). Haĭnă de mare ceremonie purtată peste toate cele-lalte de suveranĭ și de prelațĭ. (Tot cu mantie îĭ reprezentă pictoriĭ pe artiștĭ).

mantà (mantă) f. 1. haină largă și lungă ce se pune deasupra celorlalte; a pune cuiva mantaua, a-l păcăli; 2. (poetic) acoperemânt: a nopții neagră mantă peste dealuri se lățește BOL.; 3. fig. pricină de ceartă, belea: vă veți găsi mantaua cu mine CR. [Pol. MANTA; V. mantie].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mantă (înv.) s. f., g.-d. art. mantei; pl. mante

mantă (înv.) s. f., g.-d. art. mantei; pl. mante

mántă s. f., g.-d. art. mántei; pl. mánte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

mantă, mante s. f. marginea interioară a mesei de biliard.

cu manta expr. (intl.) indirect, pe ocolite.

Intrare: mantă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mantă
  • manta
plural
  • mante
  • mantele
genitiv-dativ singular
  • mante
  • mantei
plural
  • mante
  • mantelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mantă, mantesubstantiv feminin

  • 1. învechit Pelerină lungă și largă care se purta peste celelalte haine. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: mantie
    • format_quote Ca-ntr-un cuib ne-om pituli Și-astă mantă largă, tainic, pe-amîndoi ne va-nveli. DAVILA, V. V. 30. DLRLC
    • format_quote La pieptu-i manta neagră în falduri și-o adună, Movili de frunze-n drumu-i le spulberă de sună. EMINESCU, O. I 92. DLRLC
    • format_quote figurat Dar a nopții neagră mantă peste dealuri se lățește, La apus se adun norii, se întind ca un veștmînt. ALEXANDRESCU, P. 135. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.