manișcă sf [At: CARAGIALE, O. I, 114 / V: ~neș~ (Pl: ~nești), ~ște, măn~ / Pl: ~ște / E: rs манишка] 1 (Iuz) Plastron brodat, de obicei de culoare albă, uneori detașabil, la cămășile bărbătești. 2 (Mun) Punct de broderie Vz sabac. 3 (Reg; lpl) încrețituri de o parte și de alta a gurii cămășii Si: (pop) îngurzituri. 4 Tiv la manșetele cămășilor bărbătești. 5 (Reg) Manșetă. 6 (Lpl; reg) Mânecări de lână. 7 (Nob; lpl) Bretele la pantalonii bărbătești.

MANIȘCĂ, maniște, s. f. (Învechit) Plastron. Fratele mortului, cu guler și manișcă negre, lăcrima cuviincios. MACEDONSKI, O. III 97. Trece drept la oglinda din față, își potrivește cravata și manișca. CARAGIALE, O. II 188.

manișcă f. 1. ornament de dantelă ce termină mâneca cămășei; 2. pieptar mobil ce se pune peste cămașă. [Rus. MANIȘKA].

maníșcă f., pl. ște și ștĭ, șce și șcĭ (rus. maniška, d. mántiĭa, mantie). Acea parte a cămășiĭ care acopere peptu. – În est și manéșcă.

maneșcă sf vz manișcă

maniște sf vz manișcă

mănișcă sf vz manișcă

manéșcă, V. manișcă.

manișcă (înv.) s. f., g.-d. art. maniștei; pl. maniște

manișcă (înv.) s. f., g.-d. art. maniștei; pl. maniște

manișcă s. f., g.-d. art. maniștei; pl. maniște

MANIȘCĂ s. v. piept, plastron.

manișcă s. v. PIEPT. PLASTRON.

MANÍȘCĂ s. f. 1. (Ieșit din uz) Plastron (brodat), de obicei de culoare albă, uneori detașabil, la cămășile bărbătești. Trece drept la oglinda din față, își potrivește cravata și manișca egretie, care tot iese afară din jiletcă. CARAGIALE, O.I, 114, cf. 113. Fratele mortului, cu guler și manișcă negre, lăcrima cuviincios. MACEDONSKI, O. III, 97, cf. DDRF, ȘĂINEANU, D. U. 2. (Prin Munt.) Numele unui punct de broderie. V. ș a b a c. Înflorături și împletituri, cele dintîi purtînd diferite numiri: ciucuri,. . . manișcă, șabac. RĂDULESCU-CODIN, M. N. 106. 3. (Regional la pl.) Încrețituri de o parte și de alta a gurii cămășii; îngurzituri. Cf. ȘEZ. III, 17, 70, PAMFILE, I. C. 367, CADE, RĂDULESCU-CODIN. ♦ (Și la sg.) Tiv, cusătură, refec la manșetele cămășilor bărbătești. Cf. CADE, PLOPȘOR, V. O. 11, RĂDULESCU-CODIN. 4. (Regional) Manșetă (Pipirig-Tîrgu Neamț). ALR II 3303/551. ♦ (La pl.) Mînecări de lînă (Peștișani-Tîrgu Jiu), ALR II 3353/836. 5. (Neobișnuit, la pl.) Bretele la pantalonii bărbătești, JAHRESBER, XXVI, 31.- Pl. : maniște. – Și: manéșcă (CIHAC, II , 185, TDRG; pl. mănești ȘEZ. III, 70, PAMFILE, I. C. 367), măníșcă (ALEXI, W., RĂDULESCU-CODIN), maniște (PLOPȘOR, V. O. 11) s. f. – Din rus. манишка.

MANÉȘCĂ s. f. v. manișcă.

MANÍȘTE s. f. v. manișcă.

MĂNÍȘCĂ s. f. v. manișcă.