malancă sf [At: PAMFILIE, CR. 195 / Pl: ? / E: ns cf ucr ] 1 (Buc; art.) Pereche de flăcăi deghizați, unul în chip de moșneag ghebos, iar celălalt în chip de babă gătită și sulimenită, care întovărășesc cetele de urători în seara de Anul Nou Vz brezoaie. 2 (Buc) Femeie urâtă. 3 (Reg) Oaie molatică.

maláncă s.f. (reg.) 1. pereche de tineri deghizați în ceata de urători din seara Anului Nou. 2. femeie urâtă. 3. oaie molatică.

MALÁNCĂ s. f. 1. (Bucov.; art.) Pereche de flăcăi deghizați (unul în chip de moșneag ghebos, iar celălalt în chip de babă gătită și sulimenită) care întovărășesc cetele de urători în seara de Anul nou. V. c a p r ă, b r e z a i e. Prin alte sate umblă cu malanca și capra. PAMFILE, CR. 195, cf. 194. În unele sate de prin Bucovina. . . gospodarii primesc In ziua de Anul nou sau seara. . . malanca. id. J. III, 2. Îmblă cu malanca. ȘEZ. III, 182. 2. (Prin Bucov.) „Femeie urîtă”. LEXIC REG. 104. 3. (Regional) Oaie molatică (Vad-Sighet). CHEST. V 76/92. – Pl.? – Etimologia necunoscută. – Cf. n. pr. ucr. Mаланка.