15 definiții pentru maimuțări
din care- explicative (8)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
- altele (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MAIMUȚĂRI, maimuțăresc, vb. IV. 1. Tranz. A imita pe cineva (pentru a-l lua în râs); a maimuți. 2. Refl. A folosi gesturi sau vorbe afectate, a se strâmba, a se schimonosi; a se fandosi. – Maimuță + suf. -ări.
MAIMUȚĂRI, maimuțăresc, vb. IV. 1. Tranz. A imita pe cineva (pentru a-l lua în râs); a maimuți. 2. Refl. A folosi gesturi sau vorbe afectate, a se strâmba, a se schimonosi; a se fandosi. – Maimuță + suf. -ări.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
maimuțări [At: ȘĂINEANU, D. U. / Pzi: ~resc / E: maimuță + -ări] 1-2 vt A imita pe cineva (spre a lua în râs sau) spre a stârni râsul Si: (înv) a maimuți (1-2) Vz parodia. 3 vr A folosi gesturi sau vorbe afectate, în scopul de a impresiona Si: a se strâmba, a se schimonosi, a se maimuți (3), a se fandosi. 4 vr A se comporta neserios.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MAIMUȚĂRI, maimuțăresc, vb. IV. Tranz. A imita pe cineva urmărind efecte comice; a lua în rîs pe cineva imitîndu-i vorbele, gesturile etc. Făcea pozne și la bucătărie cînd se întîmpla să lipsească bucătăreasa, maimuțărindu-i pe clienți, pe cliente. PAS, Z. II 65.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A MAIMUȚĂRI ~esc tranz. (persoane și manifestări ale acestora) A imita în scop de batjocură. /maimuță + suf. ~ări
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE MAIMUȚĂRI mă ~esc intranz. fam. A-și urâți în mod voit expresia feței; a face grimase. /maimuță + suf. ~ări
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
maimuțărì v. a căuta să imite (cum fac maimuțele).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
maimuțesc, ~ească a [At: COSTINESCU / Pl: ~ești / E: maimuță + -esc] (Rar) 1 Care aparține maimuței (1) Si: (rar) momițesc (1). 2 Referitor la maimuță (1) Si: (rar) momițesc (2). 3 Ca al maimuței (1) Si: (rar) momițesc (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
maĭmuțésc și (maĭ des) maĭmuțărésc v. tr. (d. maĭmuță). Imitez ridicul ceĭa ce face altu: nu maĭmuțărițĭ moda! V. refl. Mă port ca o maĭmuță. – În Mold. momi- și monițăresc; în Trans. (Vechĭ) măĭmuĭesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
maimuțări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. maimuțăresc, 3 sg. maimuțărește, imperf. 1 maimuțăream; conj. prez. 1 sg. să maimuțăresc, 3 să maimuțărească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
maimuțări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. maimuțăresc, imperf. 3 sg. maimuțărea; conj. prez. 3 să maimuțărească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
maimuțări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. maimuțăresc, imperf. 3 sg. maimuțărea; conj. prez. 3 sg. și pl. maimuțărească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
maimuțăresc, -ream 1 imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MAIMUȚĂRI vb. 1. a se poci, a se schimonosi, a se strâmba, (rar) a se maimuți, (pop. și fam.) a se scălâmbăia, (reg.) a se zgâmboi. (Nu te mai ~ atâta!) 2. (rar) a maimuți. (A ~ pe cineva.) 3. a se afecta, a se fandosi, a se prosti, a se sclifosi, (pop. și fam.) a se scălâmbăia, (pop.) a se fasoli, a se izmeni, (înv. și reg.) a se sfandosi, (reg.) a se mandosi, a se marghioli, a se schimonosi, (înv.) a se marafetui. (Se ~ în comportare.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MAIMUȚĂRI vb. 1. a se poci, a se schimonosi, a se strîmba, (rar) a se maimuți, (pop. și fam.) a se scălîmbăia, (reg.) a se zgîmboi. (Nu te mai ~ atîta!) 2. (rar) a maimuți. (A ~ pe cineva.) 3. a se afecta, a se fandosi, a se prosti, a se sclifosi, (pop. și fam.) a se scălîmbăia, (pop.) a se fasoli, a se izmeni, (înv. și reg.) a se sfandosi, (reg.) a se mandosi, a se marghioli, a se schimonosi, (înv.) a se marafetui. (Se ~ în comportare.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MAIMUȚĂRI vb. IV. 1. Tranz. A imita (spre a lua în rîs sau spre a stîrni rîsul); a maimuți. V. pa r o d i a. Cf. ȘĂINEANU, D. U., BARCIANU. Și, maimuțărind astfel pe Stoica beat cum se legăna pe capră, se duse să se joace. D. ZAMFIRESCU, T. S. 20. Pe om vrea să-l maimuțărească. GORUN, F. 176. Fluiera și el vesel, vrînd să maimuțărească pe Sulea. REBREANU, NUV. 63. Făcea pozne și la bucătărie. . . , maimuțărindu-i pe clienți, pe cliente. . . PAS, L. II, 65. Au început să vorbească între ei franțuzește. Nemții s-au pornit să-i maimuțărească, folosind diferite expresii franțuzești. BENIUC, M. C. I, 28, cf. PAMFILE, J. III, 90. 2. R e f l. A folosi gesturi sau vorbe afectate (în scopul de a impresiona); a se strîmba, a se schimonosi, a se maimuți; a se fandosi. Doamnă, v-am spus că. . . am luat măsuri să ne despărțim legal. . . Haide acasă și nu te mai maimuțări așa. CĂLINESCU, E. O. ii, 305. Noi ne facem de cap, ne maimuțărim, ne dăm aere. PAS, Z. II, 219. ♦ A se comporta ușuratic, neserios. Pe vremea mea fetele erau sfinte. Olimpia să se maimuțărească în halul ăsta! CĂLINESCU, E. O. II, 77. – Prez. ind.: maimuțăresc. – Maimuță + suf. -ări.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
maimuțări, maimuțărescverb
-
- Făcea pozne și la bucătărie cînd se întîmpla să lipsească bucătăreasa, maimuțărindu-i pe clienți, pe cliente. PAS, Z. II 65. DLRLC
-
- 2. A folosi gesturi sau vorbe afectate, a se strâmba, a se schimonosi; a se fandosi. DEX '09 DEX '98sinonime: fandosi schimonosi strâmba
etimologie:
- Maimuță + sufix -ări. DEX '98 DEX '09