10 definiții pentru maia (diverse)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

maia3 sf [At: DAMÉ, T.103 / V: măia / Pl: ~iele / E: ns cf mala1] (Reg) 1 Netezitoare folosită la tencuit. 2 Mistrie.

maia2 sf [At: DR. V, 304 / Pl: ~iele / E: nct] Os mort situat în partea posterioară a copitei calului Si: furcuță, rândunică, melc (19).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MAIA s. (ANAT.) (reg.) melc, rândunică. (~ la cal.)

MAIA s. (ANAT.) (reg.) melc, rîndunică. (~ la cal.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MÁIA2 s. f. Țesătură subțire de bumbac de tipul stambei, folosită ca material pentru confecționarea rochiilor ușoare de vară.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MAIA2 s. f. Os mort situat în partea posterioară a copitei calului; furcuță, rîndunică, melc. Talpa copitei, osul mort, în formă de unghi ascuțit.. . „mijlocul copitei calului”. .. se numește figurat rîndunică,... melc,. . . maia. DR. V, 304. Furcuța, maiaua sau rîndunică... e o bucată de corn moale și elastică așezată între talpă și bare. ENC. VET. 84. În mijlocul copitei la cal se vede o rădicătură tare numită maia. CHEST. V 22. - Pl.: maiele. – Etimologia necunoscută.

MAIÁ3 s. f. (Regional) Netezitoare (folosită la tencuit). Cf. DAMÉ, T. 103. ♦ Mistrie (Coropceni-Iași). ALR II/I h 241/514. - Pl.: maiele. – Și: măiá s. f. BARCIANU. Cf. m a l a1.

Intrare: maia (diverse)
maia1 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F155)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maia
  • maiaua
plural
  • maiele
  • maielele
genitiv-dativ singular
  • maiele
  • maielei
plural
  • maiele
  • maielelor
vocativ singular
plural