magzar sn [At: AXINTE URICARIUL, ap. LET. II, 139/8 / V: mahz~ / Pl: -uri / E: tc mahzar cf arzmagzar] (Tcî) Petiție colectivă, prezentată sultanului sau marelui vizir în numele unei provincii întregi Si: arzmagzar, suplică.

magzár, V. arzmahzar.

mahzar sn vz magzar

arz(mahzar) n. odinioară petițiune colectivă, jalbă la Poartă în numele unei provincii întregi. [Turc. ARZI MAHZAR, memoriu].

arzmahzár n., pl. urĭ și e (turc. ar. arzi-mahzar). Vechĭ. Jalbă către sultan saŭ către marele vizir. – Și arzu-magzar, argimagzar saŭ numaĭ mahzar și magzar.

mahzár, V. arzmahzar.

MAGZAR s. v. suplică.

magzar s. v. SUPLICĂ.

MAGZÁR s. n. (Turcism învechit) Petiție colectivă, prezentată sultanului sau marelui vizir în numele unei provincii întregi; suplică, arzmagzar. Fâcînd magzaruri cum că toată țara poftește domn pe Mihai. . . , le-au trimis la împărăție, AXINTE URICARIUL, LET. II, 139/8. Rumânii, printr-un mahzar, arătaseră toate faptele sale la vezirul. E. VĂCĂRESCUL, IST. 301. Magzarul ci s-au făcut câtră preputernica împărăție tot pentru această pricină a scrisorii ci s-au făcut (a. 1804). CAT. MAN. I, 4. Prin al nostru prea plecat magzar, glasuri de rugăciune dintru adîncul inimei întindem (a. 1815). URICARIUL, I, 240, cf. 243, IV, 189/7. Au încredințat magzariul a boierilor din Iași sărdariului. BELDIMAN, E. 102/30, cf. 98/6. Printr-un argihal al tău în feliul mahzarului, ai făcut cunoscut.. . că unii din călugări, viind la monastirile lor, au îndrăznit a petrece acolo (a. 1826). URICARIUL, I, 168/26. Văcărescu. . . merse la Șumla, unde prezentă vizirului un mahzar (jalbă, petițiune) din partea boierilor români, emigrați la Brașov. ODOBESCU, S. I, 269, cf. I. BRĂESCU, M. 67. - Pl.: magzaruri. – Și: mahzár s. n. – Din tc. mahzar. Cf. a r z m a g z a r.

MAHZAR s.n. v. magzar.