MĂTĂSAR, -Ă, mătăsari, -e, s. m., adj. 1. S. m. (Înv.) Persoană care lucra sau vindea mătase (1). 2. S. m. Pasăre din nordul Europei (care petrece iarna la noi), de culoare sură-roșietică, cu aripile și gâtul negre cu pete roșii și cu un moț de pene în creștetul capului (Bombycilla garrulus). 3. Adj. (Reg.) Care produce mătase (1). – Mătase + suf. -ar.

mătăsar, ~ă [At: (a. 1775) BUL. COM. IST. IV, 108 / Pl: ~i, ~e / E: mătase + -ar] 1 sm Persoană care prelucra mătase (1). 2 (Înv) Persoană care vindea mătase (3). 3 a (Reg) Care produce mătase (1). 4 sm Păsăre migratoare sură-roșiatică, cu un moț de pene pe creștet și cu penele cozii mătăsoase (Bombycilla garrulus garrulus) Si: (reg) pasărea-frigului, pasăre-de-mătase.

MĂTĂSÁR, -Ă, mătăsari, -e, s. m., adj. 1. S. m. (Înv.) Persoană care lucra sau vindea mătase (1). 2. S. m. Pasăre din nordul Europei (care petrece iarna la noi), de culoare sură-roșietică, cu aripile și gâtul negre cu pete roșii și cu un moț de pene în creștetul capului (Bombycilla garrulus). 3. Adj. (Reg.) Care produce mătase (1). – Mătase + suf. -ar.

MĂTĂSAR, mătăsari, s. m. 1. Persoană care lucrează sau vinde mătase. 2. Pasăre din Europa boreală, de culoare cenușie, cu aripile negre cu mici pete roșii, cu un moț pe cap și care vine în țara noastră numai în timpul iernilor geroase (Bombycilla garrulus ).

MĂTĂSÁR ~i m. Pasăre de talie mică, cu penajul cenușiu-roșiatic și cu moț pe cap. /mătase + suf. ~ar

mătăsar m. fabricant sau lucrător de mătase.

mătăsár m. (d. matasă). Fabricant saŭ lucrător de matasă.

mătăsar (înv.) s. m., pl. mătăsari

mătăsar (înv.) s. m., pl. mătăsari

mătăsar s. m., pl. mătăsari

MĂTĂSAR s. (ORNIT.; Bombycilla garrulus garrulus) (pop.) pasărea-frigului, (Mold.) pasăre-de-mătase.

MĂTĂSAR s. (ORNIT.; Bombycilla garrulus garrulus) (Transilv.) pasărea-frigului, (Mold.) pasăre-de-mătase.

MĂTĂSARU, com. în jud. Dâmbovița, situată în Câmpia Titu, pe râul Potopu; 5.863 loc. (2000). Reșed. com. este satul Tețcoiu. Stație de c. f. (în satul M.). Expl. de petrol și de balast. Creșterea porcinelor. Popas turistic. Bisericile Sf. Nicolae (1842), Sf. Grigore Teologul (1854) și Sfinții Împărați Constantin și Elena (1871), în satele Tețcoiu. M. și Poroinica. În apropierea com. M. a fost descoperită o așezare cu locuri succesive datând din Neolitic, Bronzul timpuriu, Hallstatt și cultura Militari-Chilia (sec. 2-4) și din epoca feudală (sec. 17-18).

MĂTĂSAR, -Ă s. m., adj. 1. S. m. Persoană care prelucra sau vindea mătase (1). Oamenii cei ce au dat bani pentru, ca să nu clăcuiască. . . Radu mâtăsaru (a. 1 775). BUL. COM. IST. IV, 108. Bogasierii, mărgelarii, mâtăsarii (a. 1 835). DOC. EC. 598, cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, DDRF, BARCIANU. 2. Adj. (Regional) Care produce mătase (1). Insecte mătasare ca gîndaci de mătase (Fundeni-Buzău). H II 60. 3. S. m. Pasăre migratoare sură-roșiatică, cu un moț de pene pe creștet și cu penele cozii mătăsoase (Borribycilla garrulus garrulus) ; (regional) pasărea-frigului, pasăre-de-mătase. Cf. DOMBOVSKI, P. 276, SIMIONESCU F. R. 139, BĂCESCU, PĂS. 121. – Pl.: mătăsari, -e. – Mătase + suf. -ar.