9 definiții pentru mărmuri

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂRMURÍ, mărmuresc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A lucra ceva în marmură. 2. Intranz. Fig. (Înv. și pop.) A înmărmuri, a încremeni (de frică, groază). – Din marmură.

MĂRMURÍ, mărmuresc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A lucra ceva în marmură. 2. Intranz. Fig. (Înv. și pop.) A înmărmuri, a încremeni (de frică, groază). – Din marmură.

mărmuri [At: (a. 1675) GCR I, 223/19 / V: mar~ / Pzi: ~resc / E: marmură1] 1 vt (Îvp) A sculpta ceva în marmură. 2 vt (Îvp) A căptuși cu marmură. 3 vi (Buc) A îngheța de frig. 4 vi (Fig; îvp) A înmărmuri, a încremeni de frică, de groază, de uimire etc.

MĂRMURÍ, mărmuresc, vb. IV. Intranz. (Popular) A înmărmuri. Voinic d-auzea, Voinic tremura, Apoi mărmurea... Șerpe-l colăcea Gura-și deschidea... Și mi-l îmbuca. TEODORESCU, P. P. 447.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mărmuri (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărmuresc, 3 sg. mărmurește, imperf. 1 mărmuream; conj. prez. 1 sg. să mărmuresc, 3 să mărmurească

mărmuri (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărmuresc, imperf. 3 sg. mărmurea; conj. prez. 3 să mărmurească

mărmurí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărmurésc, imperf. 3 sg. mărmureá; conj. prez. 3 sg. și pl. mărmureáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MĂRMURÍ vb. v. împietri, încremeni, înlemni, înmărmuri, înțepeni, paraliza, petrifica.

mărmuri vb. v. ÎMPIETRI. ÎNCREMENI. ÎNLEMNI. ÎNMĂRMURI. ÎNȚEPENI. PARALIZA. PETRIFICA.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MĂRMURÍ vb. IV. 1. Tranz. (Învechit și în poezia populară) A sculpta sau a lucra ceva în marmură1 ; a căptuși cu marmură. Cf. LB. Țîțișoarele ei Să mi le mărmuriți, Să mi le-nchipuiți. MAT. FOLK. 20. 2. Intranz. (Prin Bucov.) A îngheța, a încremeni de frig. Cf. ȘEZ. V, 105. 3. I n t r a n z. F i g. (Învechit și popular) A înmărmuri, a încremeni (de frică, groază, uimire etc.). Stâpînă-său numai ci mărmuri de ciudă (a. 1675). GCR I, 223/19. Îndată cum au băut, au mărmurit toți de beți, bînd de acel vin. NECULCE, L. 232. Inima mea mărmurind, Tainice fiori l-ast nume năvălesc și o cuprind. HELIADE, O. I, 429, cf. 410, POLIZU, BARCIANU, TDRG, BUL. FIL. III, 106. Voinicu d-auzea, Voinicu tremura, Apoi mărmurea. TEODORESCU, P. P. 447. - Prez. ind.: mărmuresc. – Și: marmuri vb. IV. DDRF. – V. marmură1.

Intrare: mărmuri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mărmuri
  • mărmurire
  • mărmurit
  • mărmuritu‑
  • mărmurind
  • mărmurindu‑
singular plural
  • mărmurește
  • mărmuriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mărmuresc
(să)
  • mărmuresc
  • mărmuream
  • mărmurii
  • mărmurisem
a II-a (tu)
  • mărmurești
(să)
  • mărmurești
  • mărmureai
  • mărmuriși
  • mărmuriseși
a III-a (el, ea)
  • mărmurește
(să)
  • mărmurească
  • mărmurea
  • mărmuri
  • mărmurise
plural I (noi)
  • mărmurim
(să)
  • mărmurim
  • mărmuream
  • mărmurirăm
  • mărmuriserăm
  • mărmurisem
a II-a (voi)
  • mărmuriți
(să)
  • mărmuriți
  • mărmureați
  • mărmurirăți
  • mărmuriserăți
  • mărmuriseți
a III-a (ei, ele)
  • mărmuresc
(să)
  • mărmurească
  • mărmureau
  • mărmuri
  • mărmuriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mărmuri, mărmurescverb

etimologie:
  • marmură DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.