17 definiții pentru mărgini

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂRGINÍ, mărginesc, vb. IV. 1. Tranz. A forma limitele, marginile unui lucru, unei suprafețe etc.; a contura un lucru, o suprafață, a încadra, a delimita. ♦ A stabili anumite limite. ♦ Refl. recipr. A se învecina cu..., a avea hotar comun cu... 2. Tranz. și refl. A (se) limita, a (se) reduce, a (se) restrânge, a (se) rezuma. 3. Tranz. (Înv.) A ține sub pază, a fixa cuiva domiciliu forțat; a închide. – Din margine.

MĂRGINÍ, mărginesc, vb. IV. 1. Tranz. A forma limitele, marginile unui lucru, unei suprafețe etc.; a contura un lucru, o suprafață, a încadra, a delimita. ♦ A stabili anumite limite. ♦ Refl. recipr. A se învecina cu..., a avea hotar comun cu... 2. Tranz. și refl. A (se) limita, a (se) reduce, a (se) restrânge, a (se) rezuma. 3. Tranz. (Înv.) A ține sub pază, a fixa cuiva domiciliu forțat; a închide. – Din margine.

mărgini [At: MAIOR, IST. 244/26 / V: (nob) ~na / Pzi: ~nesc / E: margine] 1 vt (C. i. un lucru, o suprafață etc.) A forma marginile, limitele Si: a contura, a încadra. 2 vt A stabili anumite limite Si: a limita. 3 vt A se învecina. 4 vt (Trs) A tăia marginile unei scânduri Si: (reg) a dungălui, a feți. 5 vt (Înv) A defini. 6 vt (Înv) A preciza. 7 vt (Înv; nob) A se hotărî. 8 vt A reduce. 9 vr A se limita. 10 vr (Rar) A se stăpâni. 11 vt (Nob) A fixa cuiva domiciliu forțat. 12 vt (Reg) A urmări. 13 vt (Reg; c. i. vite) A paște pe marginea unui ogor sau a unui drum.

MĂRGINÍ, mărginesc, vb. IV. 1. Refl. A avea hotar comun cu..., a se învecina cu... Republica Populară Romînă se mărginește la răsărit și la miazănoapte cu Uniunea Sovietică.Țara Împăratului Verde... se mărginea cu împărăția zînelor. RETEGANUL, P. II 11. ♦ Tranz. A pune hotar, a forma marginea, limita unui loc, a îngrădi. Acei care profesează alungarea cercetării cauzelor din speculațiunile cugetării mărginesc ei singuri știința și o reduc la simplă nomenclatură. MACEDONSKI, O. IV 130. În depărtare, dealuri blînde mărgineau vederea. VLAHUȚĂ, la TDRG. Iepuri roșcați... se scufundau în tufele ce mărgineau pîrăul. SADOVEANU, O. I 64. ◊ (Poetic) Fulger lung încremenit Mărginește munții negri în întregul asfințit. EMINESCU, O. 148. 2. Refl. Fig. Ase limita, a se rezuma, a se reduce. Se mărgini să-l privească țintă în ochi. C. PETRESCU, A. R. 19. Am avea multe de zis în privința articolului «Poeți și critici», dar... acuma ne mărginim la cîteva cuvinte. GHEREA, ST. CR. II 73. Mi se pare că întru atîta se cam mărginesc foile de dafin ce am putut culege în cariera mea cinegetică. ODOBESCU, S. III 22. 3. Tranz. (Învechit) A ține sub pază, a închide. Îl mărginea în casă sau la moșie cu pază, ca să nu comunice cu nimeni. GHICA, S. X.

A MĂRGINÍ mărginésc tranz. 1) (lucruri, suprafețe etc.) A face să capete margini; a delimita printr-o margine. 2) A pune în anumite limite; a reduce la anumite limite; a limita; a restrânge. 3) A face să se mărginească. /Din margine

A SE MĂRGINÍ mă mărginésc intranz. 1) A avea margini comune (cu ceva sau cu cineva); a fi vecin (cu ceva sau cu cineva); a se învecina. 2) A-și impune anumite limite; a se limita. /Din margine[1]

  1. Indicația intranz. pare eronată. În acest caz corect ar fi reflexiv. gall

mărginì v. 1. a pune margine, a despărți; 2. fig. a se opri, a se înfrâna: mărginește-te!

mărginésc v. tr. (d. margine). Pun margine, limitez: a mărgini operațiunile. Opresc, pun la locu luĭ, pun cu botu pe labe: l-am mărginit pe acel obraznic. V. refl. Mă limitez, mă mulțămesc cu cît am, mă astîmpăr: mărginește-te, cheltuitorule!

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mărgini (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărginesc, 3 sg. mărginește, imperf. 1 mărgineam; conj. prez. 1 sg. să mărginesc, 3 să mărginească

mărgini (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărginesc, imperf. 3 sg. mărginea; conj. prez. 3 să mărginească

mărginí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărginésc, imperf. 3 sg. mărgineá; conj. prez. 3 sg. și pl. mărgineáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MĂRGINÍ vb. v. defini, determina, preciza, stabili.

MĂRGINÍ vb. 1. v. delimita. 2. v. învecina. 3. a delimita, a limita, a străjui, a țărmuri. (Stâlpii de telegraf ~ șoseaua.) 4. a încadra. (A ~ o suprafață din toate părțile.) 5. a chenărui, a împrejmui, a încadra, a înconjura, (fig.) a tivi. (Soarele ~ cu lumină poiana.) 6. v. limita. 7. v. reduce. 8. v. restrânge.

MĂRGINI vb. 1. a circumscrie, a delimita, a demarca, a hotărnici, a limita, a marca, (înv.) a hotărî, a semna. (A ~ un teren cu jaloane.) 2. a se învecina, (înv. și reg.) a se hotărî, a se hotărnici, a se megieși, (înv.) a se răzeși, a se răzi, a se răzori, a se sinorisi, a se țărmuri. (La sud se ~ cu...) 3. a delimita, a limita, a străjui, a țărmuri. (Stîlpii de telegraf ~ șoseaua.) 4. a încadra. (A ~ o suprafață din toate părțile.) 5. a chenărui, a împrejmui, a încadra, a înconjura, (fig.) a tivi. (Soarele ~ cu lumină poiana.) 6. a se limita, a se mulțumi, a se reduce, a se restrînge, a se rezuma. (S-a ~ la strictul necesar.) 7. a se limita, a se reduce, a se rezuma, a sta, (rar) a se încheia. (Importanța lucrării nu se ~ doar la...) 8. a limita, a restrînge, (fig.) a îngrădi. (I-a ~ libertatea de acțiune.)

mărgini vb. v. DEFINI. DETERMINA. PRECIZA. STABILI.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MĂRGINI vb. IV. Tranz. 1. (Complementul indică un lucru, o suprafață etc.) A forma marginile, limitele ; a contura, a încadra. Fulger lung încremenit Mărginește munții negri în întregul asfințit. EMINESCU O. I, 148, cf. id. N. 37. Îndată cucoana Cristina ridică bărbia și scoate din cutele capotului ochelari mărginiți cu aur. SADOVEANU, P. S. 175. Iepuri roșcați se strecurau țupăind. . ., apoi se scufundau în tufele ce mărgineau pîrăul. id. O. I, 64. Curgea șanțul șoselei pe dreapta și pe stînga, mărginind drumul ca două linii groase de cărbune. ARDELEANU, U. D. 171. Cum treci linia ferată de cealaltă parte a gării. . ., printre aleele mărginite de arbori și flori, apare clădirea gospodăriei agricole de stat. SCÎNTEIA, 1 953, nr. 2 758. ♦ A stabili anumite limite ; a limita. Lungimea coșeriului nu este hotărîtă. . . ., însă moldovenii o mărginesc făcînd coșerile după puterea gospodariului. I. IONESCU, C. 167/4. ♦ Refl. A se învecina. Rîpa răsăriteană a lacului se mărginea cu codrii Tigheciului. ASACHI, S. L. II, 113. Și au ieșit și din țeara Împâratului-Verde, care să mărginea cu împărăția zînelor. RETEGANUL, P. II, 11. 2. (Prin Transilv.) A tăia marginile unei scînduri; (regional) a feti, a dungălui. Cf. ALR II 6 461/192, 228, 346, 353, 365. 3. (Învechit) A defini, a preciza, a fixa. Slovenii, . . . cînd vreau să mărginească vrun lucru, se întrăbuințeazâ cu pronumele arătătoriu. MAIOR, IST. 244/26. Numirea leului mărginit în curs dă 40 parale este o legiuire sprijinită pe cursul monedilor dă aur și argint (a. 1 836). doc. ec. 640. ◊ R e f l. p a s. La români mai tare se hotărește sau mărginește lucrul punînd articulu după nume, decît întru alte limbi, în care articulu se pune înainte de nume. MAIOR, IST. 243/34. ♦ Refl. (Neobișnuit) A se hotărî. Imperatul Domițian se mărgini ca însuși cu capul său să meargă asupra dachilor. MAIOR, IST. 3/3. 4. A reduce, a restrînge, a limita. Fu mărginit numai în posesiunea unei părți din Podolia. ASACHI, S. L. II, 34. Iar oștile moldovene. . . le mărginise în puțin număr. NEGRUZZI, S. I, 143, cf. 61. Și. . . nu a luat el. . . obligațiunea de a-și mărgini libertatea sa acolo unde ea începe a lovi libertatea celorlalți? GHICA, S. 202. Acei care profesează alungarea cercetării cauzelor din speculațiunile cugetării mărginesc ei singuri știința și o reduc la o simplă nomenclatură. MACEDONSKI, O. IV, 130. Activitatea politică și ideologică a lui N. Bălcescu, deși mărginită de condițiile istorice în care a trăit, s-a sprijinit pe un adînc sentiment patriptic. LUPTA DE CLASĂ, 1 953, nr. 1, 108. ◊ Refl. pas. Numărul școlarilor însă a trebuit să se mărginească din pricina strîmtorării încăperilor. CR (1 834), 911/32. ♦ R e f l. A se limita, a se rezuma. Noi ne mărginim a vorbi despre modurile cum poate reuși exametrul în limba română. HELIADE, O. II, 164, cf. 414. Omul care se mărginește numai în sfera cugetărilor sale, rămîne în veci în mîndra sa sărăcie. MARCOVICI, C. 38/3, cf. id. D. 10/7. Nevoia silindu-l iarăși l-au îmbărbătat de a nu să mărgini într-atîta. DRĂGHICI, R. 42/15. Îngrijirea de livezile încheiete în luna lui februarie se mărginește întru a curăți pomii de crengile cele uscate. I. IONESCU, C. 15/25. Ne mărginim numai a arăta lista cărților ce au ieșit de sub teascurile sale (a. 1 851). URICARIUL, XIII, 342, cf. IV, 418/13. Nu s-a mărginit la prînzuri și ziafeturi. . ., a mai adus și tarafuri de lăutări. CARAGIALE, O. II, 254, cf. IV, 145. Mi se pare că întru atîta se cam mărginesc foile de dafin ce am putut culege în cariera mea cinegetică. ODOBESCU, S. III, 22. Am avea multe de zis, dar le lăsăm pentru altă dată, acum ne mărginim la cîteva cuvinte. GHEREA, ST. CR. II, 73. În autobiografia sa nu se mărginește numai la înșirarea datelor care-l priveau personal, bul. com. ist. ii, 156. Legătura între organele de conducere și membrii cooperativei nu se poate mărgini numai la discutarea problemelor în adunările generale. SCÎNTEIA, 1 953, nr. 2 697. Se mărgini să-l privească țintă în ochi. . ., apoi întoarse spatele. C. PETRESCU, A. R. 19. Mă voi mărgini la un singur punct. LL I, 7. Mă mărginesc a spune. . . CONTEMP. 1 957, nr. 566, 5/3. ◊ Tranz. (Rar; complementul indică momente sau perioade de timp) O vedeți colo, colo în vale. . ., Unde păstorul zilele sale în paza turmei le mărginește, ALEXANDRESCU, O. I, 163. Mi-am mărginit toți anii copilăriei la țară. SAHIA, U.R.S.S. 18. ♦ R e f l. (Rar) A se stăpîni, a se înfrîna. Cf. DDRF, ȘĂINEANU, D. U. 5. (Neobișnuit) A fixa (cuiva) domiciliu forțat. Dacă vreun boier prindea prea multă poftă de vorbă. . ., îl mărginea în casă sau la moșie cu pază, ca să nu comunice cu nimeni. GHICA, S. X. 6. (Regional) A urmări. PAMFILE, J. II, 153. Te mărginesc din urmă. id. ib. 7. (Regional; complementul indică vite) A paște pe marginea unui ogor sau a unui drum. Com. din CUZDRIOARA-DEJ. – Prez. ind.: mărginesc. – Și: (neobișnuit) mărginá vb. I. LB. – V. margine.

Intrare: mărgini
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mărgini
  • mărginire
  • mărginit
  • mărginitu‑
  • mărginind
  • mărginindu‑
singular plural
  • mărginește
  • mărginiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mărginesc
(să)
  • mărginesc
  • mărgineam
  • mărginii
  • mărginisem
a II-a (tu)
  • mărginești
(să)
  • mărginești
  • mărgineai
  • mărginiși
  • mărginiseși
a III-a (el, ea)
  • mărginește
(să)
  • mărginească
  • mărginea
  • mărgini
  • mărginise
plural I (noi)
  • mărginim
(să)
  • mărginim
  • mărgineam
  • mărginirăm
  • mărginiserăm
  • mărginisem
a II-a (voi)
  • mărginiți
(să)
  • mărginiți
  • mărgineați
  • mărginirăți
  • mărginiserăți
  • mărginiseți
a III-a (ei, ele)
  • mărginesc
(să)
  • mărginească
  • mărgineau
  • mărgini
  • mărginiseră
mărgina
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mărgini, mărginescverb

  • 1. tranzitiv A forma limitele, marginile unui lucru, unei suprafețe etc.; a contura un lucru, o suprafață. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Acei care profesează alungarea cercetării cauzelor din speculațiunile cugetării mărginesc ei singuri știința și o reduc la simplă nomenclatură. MACEDONSKI, O. IV 130. DLRLC
    • format_quote În depărtare, dealuri blînde mărgineau vederea. VLAHUȚĂ, la TDRG. DLRLC
    • format_quote Iepuri roșcați... se scufundau în tufele ce mărgineau pîrăul. SADOVEANU, O. I 64. DLRLC
    • format_quote poetic Fulger lung încremenit Mărginește munții negri în întregul asfințit. EMINESCU, O. 148. DLRLC
    • 1.1. A stabili anumite limite. DEX '09 DEX '98
    • 1.2. reflexiv reciproc A se învecina cu..., a avea hotar comun cu... DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: învecina
      • format_quote Republica Populară Română se mărginește la răsărit și la miazănoapte cu Uniunea Sovietică. DLRLC
      • format_quote Țara Împăratului Verde... se mărginea cu împărăția zînelor. RETEGANUL, P. II 11. DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv A (se) limita, a (se) reduce, a (se) restrânge, a (se) rezuma. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se mărgini să-l privească țintă în ochi. C. PETRESCU, A. R. 19. DLRLC
    • format_quote Am avea multe de zis în privința articolului «Poeți și critici», dar... acuma ne mărginim la cîteva cuvinte. GHEREA, ST. CR. II 73. DLRLC
    • format_quote Mi se pare că întru atîta se cam mărginesc foile de dafin ce am putut culege în cariera mea cinegetică. ODOBESCU, S. III 22. DLRLC
  • 3. tranzitiv învechit A ține sub pază, a fixa cuiva domiciliu forțat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: închide
    • format_quote Îl mărginea în casă sau la moșie cu pază, ca să nu comunice cu nimeni. GHICA, S. X. DLRLC
etimologie:
  • margine DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.