13 definiții pentru mămăruță

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂMĂRÚȚĂ, mămăruțe, s. f. (Entom.; reg.) Buburuză. – Et. nec.

MĂMĂRÚȚĂ, mămăruțe, s. f. (Entom.; reg.) Buburuză. – Et. nec.

mămăruță sf [At: LB / V: mămar~, ~riuță, mămăruț sm, ~uză, mumur~, mumuru / Pl: ~țe / E: nct cf măriuță] (Ent; reg) Buburuză (Coccinella septempunctata).

MĂMĂRÚȚĂ, mămăruțe, s. f. (Transilv.) Buburuză.

mămăruță f. 1. alt nume popular dat coccinelei; 2. Tr. (Bihor) paparudă. [Termen de aceeaș origină cu mămâie].

mămărúță f., pl. e (var. din buburuză, ca și cucuruz, sîrb. kukuruz și mururuz). Trans. (Bihor). Buburuză. Paparudă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mămăruță (reg.) s. f., g.-d. art. mămăruței; pl. mămăruțe

mămărúță s. f., g.-d. art. mămărúței; pl. mămărúțe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MĂMĂRÚȚĂ s. v. boul-domnului, boul-lui-dumnezeu, buburuză, vaca-domnului.

mămăruță s. v. BOUL-DOMNULUI. BOUL-LUI-DUMNEZEU. BUBURUZĂ. VACA-DOMNULUI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mămărúță (mămărúțe), s. f. – Buburuză (Coccinella semtempunctata). – Var. măriuță. Creație spontană, cf. celălalt nume al său, buburuză (Scriban), și sb. mumuruz „porumb”. Der. din lat. eruca „omidă” (Pușcariu, Jb., XI, 47; REW 2907) nu pare posibilă. Legătura cu Mariuța, dim. de la Maria (Tiktin; Candrea; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 186) se dă numai ca încrucișare la var.Cf. mamorniță, morniță.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mămărúță, mămărúțe, s.f. (pop.) 1. buburuză, gărgăriță, măriuță. 2. paparudă.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MĂMĂRUȚĂ s. f. (Entom. ; regional) Buburuză (Coccinella septempunctata). Cf. LB. Din care cauză insă se va fi numind boul-popei, boul-lui-Dumnezeu, vaca-lui-Dumnezeu, cucușor, mămăruță și mumuruță, pină acuma nu mi-a fost cu putință a afla. MARIAN, INS. 109, cf. PAMFILE, VĂZD. 134, H XVII 334. Mămăruță, guță! Dă, doamne, ploiță, Ploiță curată, Făr-un fir dă piatră. ALEXICI, L. P. 200, cf. ALR I 1 889/136, 148, 164, 295, 578, 988. Mămăruză, mămăruză, încâtrău îi zbura, acolo m-oi mărita. ALR II 4 366/228, cf. 4 366/157, 172, 235, 574. - Pl.: mămăruțe. – Și: mămărúț (ALR I 1 889/194) s. m. ; mămăruză, mămăriúță (PĂCALĂ, M. R. 218), mămarúță (ALR I 1 889/231, ALR II 4 366/130, 172), mumurútă, mumurúză (ALR I 1889/227) s. f. – Etimologia necunoscută. Cf. m ă r i u ț ă.

Intrare: mămăruță
mămăruță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mămăruță
  • mămăruța
plural
  • mămăruțe
  • mămăruțele
genitiv-dativ singular
  • mămăruțe
  • mămăruței
plural
  • mămăruțe
  • mămăruțelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mămăruță, mămăruțesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.