10 definiții pentru mărit (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂRÍT4, -Ă, măriți, -te, adj. 1. Devenit mai mare1; crescut. ♦ (Despre ochi) Care este larg deschis; lărgit. 2. Slăvit, măreț, înălțat, glorios; cinstit. ♦ Vestit, celebru, ilustru, nobil. – V. mări1.

MĂRÍT4, -Ă, măriți, -te, adj. 1. Devenit mai mare1; crescut. ♦ (Despre ochi) Care este larg deschis; lărgit. 2. Slăvit, măreț, înălțat, glorios; cinstit. ♦ Vestit, celebru, ilustru, nobil. – V. mări1.

mărit4, ~ă a [At: (a. 1669) GCR I, 183/18 / Pl: ~iți, ~e / E: mări1] 1 Devenit mai mare1 (1) Si: crescut. 2 (D. ochi) Care este larg deschis Si: lărgit. 3 Vestit. 4 Nobil. 5 (Îvp; ca termen de reverență) Slăvit. 6 (îvp; ca termen de reverență) Cinstit.

MĂRÍT2, -Ă, măriți, -te, adj. 1. Devenit mai mare; crescut, sporit. Viteză mărită.Ochii lor, măriți peste măsură, sfredelesc zarea. BART, S. M. 38. 2. Fig. Slăvit, glorios, plin de mărire. Cugeta ce vorbe alese să rostească în fața măritului divan. SADOVEANU, O. VII 107. Mărită fie dimineața Ce-a săvîrșit a noastră nuntă. GOGA, P. 15. Și de n-o fi cu bănat, Domnul nostru-ar vrea să vază pe măritul împărat. EMINESCU, O. I 146.

mărit a. 1. înălțat, glorios: Domnul nostru ar vrea să vază pe măritul împărat EM.; 2. titlul dat od. Domnilor țării: mărite doamne!

2) mărit, -ă adj. (d. măresc. V. mare 2). Glorios, plin de mărire: măritu împărat. Titlu cu care te adresaĭ odinioară domnuluĭ: mărite doamne (Măria ta)!


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂRÍT adj. 1. v. extins. 2. v. dilatat. 3. v. holbat. 4. v. sporit. 5. rotunjit, sporit. (Avere ~.) 6. v. majorat. 7. v. amplificat. 8. v. preamărit. 9. v. glorios. 10. v. înălțat. 11. lăudat, preaînălțat, prealuminat, preamărit, preaslăvit, proslăvit, slăvit, venerat, (reg.) prealuminos, (înv.) prealăudat, preaseninat. (~e Doamne!)

MĂRÍT adj. v. ales, aristocrat, aristocratic, bun, celebru, distins, faimos, ilustru, înalt, mare, nobil, renumit, reputat, vestit.

MĂRIT adj. 1. crescut, extins, lărgit, sporit. (Suprafețe cultivate continuu ~.) 2. dilatat, lărgit. (Un conduct anatomic ~.) 3. bulbucat, căscat, holbat, mare, umflat, zgîit, (rar) bălăbănos, (pop. și fam.) belit, bleojdit, (pop.) boboșat, bolboșat, boldit, (reg.) măciuliat. (Cu ochii ~.) 4. crescut, ridicat, sporit. (Cantități ~ de mărfuri.) 5. rotunjit, sporit. (Avere ~.) 6. crescut, majorat, ridicat, sporit, urcat. (Prețuri ~.) 7. amplificat, crescut, intensificat, întărit, potențat, sporit. (O valoare fizică mult ~.) 8. binecuvîntat, glorificat, lăudat, preamărit, preaslăvit, proslăvit, slăvit. (~ zi a Unirii!) 9. glorios, (înv. și pop.) slăvit. (~ domn al Moldovei.) 10. înălțat, preamărit, preaslăvit, slăvit, (în unele țări) serenisim. (~te doge!) 11. lăudat, preaînălțat, prealuminat, preamărit, preaslăvit, proslăvit, slăvit, venerat, (reg.) prealuminos, (înv.) prealăudat, preaseninat. (~te Doamne!)

mărit adj. v. ALES. ARISTOCRAT. ARISTOCRATIC. BUN. CELEBRU. DISTINS. FAIMOS. ILUSTRU. ÎNALT. MARE. NOBIL. RENUMIT. REPUTAT. VESTIT.

Mărit ≠ micșorat, redus

Intrare: mărit (adj.)
mărit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărit
  • măritul
  • măritu‑
  • mări
  • mărita
plural
  • măriți
  • măriții
  • mărite
  • măritele
genitiv-dativ singular
  • mărit
  • măritului
  • mărite
  • măritei
plural
  • măriți
  • măriților
  • mărite
  • măritelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mărit (adj.)

etimologie: