7 definiții pentru mărgean (pl. -ene)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mărgean sn [At: FILIMON, O. I, 117 / Pl: ~uri / E: tc mercan] 1 Schelet calcaros, de culoare roșie, al unor colonii de animale celenterate (Corollium), din care se fac diferite obiecte de podoabă Si: coral. 2 (Șlp) Șirag de mărgele făcut din mărgean (1). 3 (Pgn) Șirag de mărgele făcut dintr-un material similar cu mărgeanul (1). 4 Specii diferite de animale celenterate marine care trăiesc în colonii, având scheletul calcaros. 5 (Bot; Mun; Mol) Tufănică (Chrysanthemum indicum).

MĂRGEÁN subst. 1. Nume dat unor specii de animale care trăiesc în colonii marine formate din mai mulți indivizi de culoare roșie, mai rar albă, înfipți pe un schelet calcaros; coral1 (Corallium); p. ext. scheletul calcaros al acestor animale, din care se fac podoabe; podoabă făcută din acest schelet. 2. Șirag de mărgele făcut dintr-un material asemănător cu mărgeanul (1). – Din tc. mercan.

mărgean n. numele popular al coralului: brățară de mărgean, fig. buze de mărgean. [Turc. MARDJAN].

mărgeán n., pl. gene, ca felegene (turc. nord marğan, lit. merğan, d. ar. merğen; ngr. merdzáni, alb bg. merğan). Coral.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mărgeán (mărgéne), s. n. – Coral. – Mr. mirgeane, megl. mirgean. Tc. mercan (Miklosich, Türk. Elem., II, 126; Șeineanu, II, 249; Berneker, II, 37; Lokotsch 1416; Ronzevalle 160), din arab. marğān, cf. ngr. μερτζάνι, alb., bg., sb. merğan, it. (fata) morgana (Battisti, II, 1604).

Intrare: mărgean (pl. -ene)
mărgean (pl. -ene) substantiv neutru
substantiv neutru (N4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărgean
  • mărgeanul
  • mărgeanu‑
plural
  • mărgene
  • mărgenele
genitiv-dativ singular
  • mărgean
  • mărgeanului
plural
  • mărgene
  • mărgenelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)