4 definiții pentru mărăciune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mărăciune sm vz mărăcine

MĂRĂCIÚNE s. m. v. mărăcine.

mărăcine sm [At: CORESI, PS, 329/4 / V: (reg) mărăcin, ~niu, ~nă sf (îrg) ~ciune, (nob) ~nă sfi / Pl: ~ni / E: ml marrucina] 1 (Bot; Dob; șîc ~-negru) Porumbar (Prunus spinosa). 2 (Bot; Trs; șîc mărăcin-alb) Păducel (Crataegus monogyna). 3 (Bot; reg) Măceș (Rosa canina). 4 (Pgn) Plantă cu spini sau ghimpi. 5 (Prc) Ghimpe, țeapă, spin al unui mărăcine (4). 6 (Fam; îe) A sta (ca dracul) pe ~ni A nu avea astâmpăr. 7 (Îae) A fi foarte nerăbdător să plece. 8 (Rar; îe) A călca (ca) pe ~ni A păși încet, nesigur, sfios. 9 (Reg; îe) A trăi ca pe ~ni A trăi rău, în neînțelegere cu cineva. 10 (Pop; îe) (Umblă) parcă treieră Ia ~ni Se zice despre un om nevolnic sau neajutorat, care nu reușește să ducă un lucru la bun sfârșit. 11 (Pop; csc) Mărăciniș (1). 12 (Bot; rar; îc) ~-de-mure Mur (Rubus). 13 (Bot; Dob; îc) ~le-ciacâr-tichine Scai-galben (Centaurea solstitialis). 14 (Bot; Trs, îc) ~-de-istrochie Turtă (Carlina acaulis). 15 (Îvr; lpl; pbl) Instrument de tortură Vz ciulin.

mărăcíne m. (maĭ vechĭ -cin și -cĭune, d. lat. *marrucina, un fel de mărăcine din *marruca [it. marrúca, un fel de tufă ghimpoasă], care vine d. marra, hîrleț de stîrpit mărăciniĭ. De la vgr. myrinkĭnos, -ine, adj. de la myrike, tufă ghimpoasă, nu poate veni din pricina accentuluĭ. Cp. cu stráchină). Păducel (crataegus). Porumbel (prunus spinosa). În general, orĭ ce tufă ghimpoasă. – Și azĭ -cĭúne (f.) în Șez. 4, 135, și 32, 76, și la Stam. 283 fem.: pustiu vuĭește, mărăcĭunea sună pe tristu mormînt!

Intrare: mărăciune
mărăciune substantiv masculin
substantiv masculin (M45)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărăciune
  • mărăciunele
plural
  • mărăciuni
  • mărăciunii
genitiv-dativ singular
  • mărăciune
  • mărăciunelui
plural
  • mărăciuni
  • mărăciunilor
vocativ singular
plural