11 definiții pentru mănuchi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mănuchi sn vz mănunchi

MĂNÚCHI s. n. v. mănunchi.

MĂNÚCHI s. n. v. mănunchi.

MĂNÚCHI s. m. și n. v. mănunchi.

mănúchĭ (vest) și mănunchĭ (est) m., pl. urĭ (lat. pop. manucius, cl. manipulus, manipul; it. manocchio, vfr. manoil, pv. manoih, cat. manoil, sp. manojo, pg. manojo, manolho, molho. Cp. cu genunchĭ, rărunchĭ, trunchĭ). Mîner (la cuțit, la sabie). Fascicul, chită, buchet: un mănunchĭ de florĭ. – În vest și mînuchĭ și munuchĭ, în Olt. mărunchĭ. Dim. -chel, pl. e.

mănunche sn vz mănunchi

mânuchi sn vz mănunchi

mânunche sn vz mănunchi

mânunchi sn vz mănunchi

munuchi sn vz mănunchi

MĂNÚNCHI, mănunchiuri, s. n. 1. Cantitate de fire de grâu, de iarbă etc. care poate fi cuprinsă cu mâna; mână, mănușă (2). 2. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Buchet de flori. ♦ Legătură de mai multe obiecte de același fel, strânse laolaltă. 3. Mâner (la unelte și arme), coadă, plăsea. [Pl. și: (rar, m.) mănunchi.Var.: mănúchi s. n.] – Lat. manuclus.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mănúchi (mănúchiuri), s. n.1. Snop. legătură, fascicul. – 2. Buchet, Culegere. – Var. mănunchi. Mr. mînucl’u. Lat. manŭcŭlus (Pușcariu 1021; Candrea-Dens., 1125; REW 536), cf. it. manocchio, prov. manolh, v. fr. manoil, cat. manoll, sp. manojo (gal. monllo), port. molho.Der. înmănunchia, vb. (a face mănunchiuri).

Intrare: mănuchi
substantiv neutru (N60)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mănuchi
  • mănuchiul
  • mănuchiu‑
plural
  • mănuchiuri
  • mănuchiurile
genitiv-dativ singular
  • mănuchi
  • mănuchiului
plural
  • mănuchiuri
  • mănuchiurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)