13 definiții pentru mâncare (fel)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mâncare sf [At: PSALT. 230 / Pl: (2, 3) ~cări și (3) ~uri / E: mânca] 1 Mestecare și înghițire de alimente Si: mâncat1 (1), (îrg) mâncătură (1). 2 (Îs) Poftă de ~ Stare a organismului care determină consumarea unei cantități de mâncare Si: apetit. 3 (Îs) De ~ sau de-ale (sau de-a, rar ale) ~cării Hrană. 4 (Îla) De ~ Comestibil. 5 (Înv; îs) ~a păsărilor Ciuguleală. 6 (Înv; fig) Exploatare. 7 (Înv; fig) Jaf. 8 Prânz. 9 Cină. 10 (Ccr) Ceea ce se mănâncă. Si: hrană, masă1 (43), (pop) bucate. 11 (Spc) Hrană gătită. 12 (Pfm; îe) A strica ~a degeaba A trăi fără a fi de vreun folos. 13 (Îs) Mâncări și băuturi Ospețe. 14 (Îe) A o duce (sau a petrece etc. tot) într-o ~ și (într-o) băutură A chefui foarte des. 15-16 (Pfm; îe; îla) (Asta-i) altă ~ de pește (Asta-i) cu totul altceva. 17-18 (Pfm; îe; îla) (A fi) tot o ~ de pește (A fi) același lucru. 19 (Reg; spc) Tocană. 20 Nutreț pentru vite. 21 (Înv; csc) Roade ale câmpului. 22 (Înv; îla) Cu ~ Roditor. 23 (Fam; fig; dep) Soi.

MÂNCÁRE, (1) mâncări, (3) mâncăruri, s. f. 1. Acțiunea de a mânca și rezultatul ei. ◊ Poftă de mâncare = apetit. De mâncare sau de-ale mâncării = hrană, alimente. ◊ Loc. adj. De mâncare = comestibil. 2. (Abstract) Prânz; cină, masă. 3. (Concr.) Ceea ce se mănâncă; hrană, aliment. ◊ Expr. A strica mâncarea degeaba = a trăi degeaba, fără a fi de vreun folos, a nu fi bun de nimic. A o duce într-o mâncare și într-o băutură = a petrece, a chefui întruna. ♦ Fel de bucate. ◊ Expr. Asta-i altă mâncare (de pește) = asta e cu totul altceva. A fi tot o mâncare de pește = a fi același lucru, a fi totuna. ♦ Fig. (Fam. și depr.) Soi, fel. – V. mânca.

MÂNCÁRE, (2,3) mâncări, s. f. 1. Acțiunea de a mânca și rezultatul ei. ◊ Poftă de mâncare = apetit. De mâncare sau de-ale mâncării = hrană, alimente. ◊ Loc. adj. De mâncare = comestibil. 2. (Abstract) Prânz; cină, masă. 3. (Concr.) Ceea ce se mănâncă; hrană, aliment. ◊ Expr. A strica mâncarea degeaba = a trăi degeaba, fără a fi de vreun folos, a nu fi bun de nimic. A o duce într-o mâncare și într-o băutură = a petrece, a chefui întruna. ♦ Fel de bucate. ◊ Expr. Asta-i altă mâncare (de pește) = asta e cu totul altceva. A fi tot o mâncare de pește = a fi același lucru, a fi totuna. ♦ Fig. (Fam. și depr.) Soi, fel. [Pl. și: (3) mâncăruri] – V. mânca.

MÂNCÁRE ~ări f. 1) v. A MÂNCA. * De ale ~ării alimente, hrană. A tăia cuiva pofta de ~ a face să nu mai poată mânca. A fi de ~ a fi comestibil. 2) Preparat culinar care servește drept hrană. ~ de pește. ~ăruri reci. ~ăruri calde. ◊ A strica ~area degeaba a nu aduce nici un folos; a nu fi bun de nimic. 3) la pl. Feluri de hrană; bucate. 4) fig. fam. Soi de lucruri, de obiecte. * Asta-i altă ~ (de pește) a) asta-i cu totul altceva; b) acum mai înțeleg. [G.-D. mâncării; Pl. și mâncăruri] /v. a mânca

mâncare f. 1. acțiunea de a mânca: mâncarea prea multă e vătămătoare; 2. masă, dejun, prânz: mâncare de seară; 3. ceea ce se dă de mâncare, bucate: mâncări delicioase.

mîncáre f., pl. ărĭ Acțiunea de a mînca. Ceĭa ce se mănîncă, aliment, bucate; ĭaurtu e o mîncare care prelungește vĭața. Masă, prînz orĭ cină: doŭă mîncărĭ pe zi, a da cuĭva mîncare (subst.) saŭ de mîncare = de mîncat (verb). – Pop. se zice și a adus demîncarea (subst.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mâncáre s. f., g.-d. art. mâncắrii; (acțiuni) pl. mâncắri, (feluri de mâncare) mâncắruri

mâncáre s. f., g.-d. art. mâncării; pl.(acțiuni) mâncări/(feluri de mâncare) mâncăruri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÂNCÁRE s. 1. (mai ales în vorbirea copiilor) păpare, (înv. și pop.) ospătare, (fam.) halire, (depr.) rumegare. (~ felului întâi, la masă.) 2. consumare, mâncat, (înv. și reg.) mâncătură, (fam.) halire. (După ~ unui codru de pâine.) 3. alimentare, alimentație, hrănire, mâncat, nutrire, nutriție. (În timpul ~rii.) 4. v. masă. 5. (concr.) aliment, hrană, (mai ales în vorbirea copiilor) papă, (livr.) nutriment, (pop.) bucate (pl.), demâncare, demâncat, legumă, merinde (pl.). de-ale gurii, (reg.) cost, tain, (Transilv., Maram. și Bucov.) menajă, (înv.) piștă, vipt, (fam.) haleală, (fam. depr.) crăpelniță. (Ce ~ ai luat la drum?)

MÎNCARE s. 1. consumare, mîncat, (înv. și reg.) mîncătură, (fam.) halire. (După ~ unui codru de pîine.) 2. alimentare, alimentație, hrănire, mîncat, nutrire, nutriție. (În timpul ~.) 3. masă, (înv. și pop.) ospăț, (pop.) bucate (pl.). (Haideți la ~.) 4. aliment, hrană, (mai ales în vorbirea copiilor) papă, (livr.) nutriment, (pop.) bucate (pl.), demîncare, demîncat, legumă, merinde (pl.), de-ale gurii, (reg.) cost, tain, (Transilv., Maram. și Bucov.) menajă, (înv.) piștă, vipt, (fam.) haleală, (fam. depr.) crăpelniță. (~ este indispensabilă omului; ce ~ ai luat la drum?)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a se înfige la mâncare expr. a mânca cu lăcomie.

altă mâncare de pește expr. cu totul altceva; fără nicio legătură (cu cazul în speță)

Intrare: mâncare (fel)
mâncare (fel) substantiv feminin
substantiv feminin (F126)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mâncare
  • mâncarea
plural
  • mâncăruri
  • mâncărurile
genitiv-dativ singular
  • mâncări
  • mâncării
plural
  • mâncăruri
  • mâncărurilor
vocativ singular
plural