MĂTREAȚĂ s. f. I. Părticele de epidermă de culoare albicioasă, care se desprind de pe pielea capului. ♦ Spec. Pitiriazis. II. 1. (Bot.) Mătasea-broaștei. 2. (Reg.) Plantă erbacee cu tulpina roșie, ramificată și cu flori trandafirii (Peplis portula). 3. Compus: mătreață-de-arbori sau mătreața-brazilor = lichen care crește pe ramurile coniferelor, producând pagube prin sufocarea copacilor sau adăpostirea insectelor dăunătoare; mătasea-bradului (Usnea barbata). – Cf. lat. *matricia.

mătreață¹ sf [At: LB / V: (îvr) met~, ~metrice / E: ns cf lat *matricia] 1 (Csc) Părticele albicioase de epidermă care se desprind de pe pielea capului. 2 (Spc) Pitiriazis. 3 (Bot; șîc ~-de-apă, ~-de-baltă, ~-verde) Mătasea (11) broaștei. 4 Plantă erbacee cu tulpina roșie, ramificată și cu flori trandafirii (Peplis portula). 5 (Bot; reg) Măcriș (Oxalis acetosella). 6 (Bot; reg) Mătasea-iepurelui (Cuscuta arvensis). 7 (Reg) Mucegai care apare la suprafața vinului. 8 (Bot; Buc; îc) ~-de-arbori sau ~ța-bradului Pletele-muierii (Usnea barbata).

MĂTREAȚĂ s. f. I. Părticele de epidermă de culoare albicioasă, care se desprind de pe pielea capului. ♦ Spec. Pitiriazis. II. 1. (Bot.) Mătasea-broaștei. 2. (Reg.) Plantă erbacee cu tulpina roșie, ramificată și cu flori trandafirii (Peplis portula). 3. Compus: mătreață-de-arbori sau mătreața-brazilor = un fel de lichen care crește mai ales, spânzurând ca niște firișoare alburii; mătasea-bradului (Usnea barbata). – Et. nec. Cf. lat. *matricia.

MĂTREAȚĂ s. f. 1. (Cu sens colectiv) Părticele de epidermă de culoare albicioasă, care se desprind de pe pielea capului. Din cînd în cînd se întorcea spre un domn civil... în redingotă neagră, cu ninsoare de mătreață pe umeri. C. PETRESCU, Î. II 72. 2. (Bot.) Mătasea-broaștei. Acum scot [broaștele] din mătreață numai ochii ficși și gurile lor rotunde și dezgustătoare. C. PETRESCU, Î. II 33. Au dat de o fîntînă plină de buruiene și de mătreață. SBIERA, P. 206. ◊ Compus: mătreață de arbori = un fel de lichen care crește mai cu seamă pe brazi, atîrnînd de crengile acestora ca niște firișoare alburii (Usnea barbata).

MĂTREAȚĂ f. 1) Materie organică constând din părticele albicioase de epidermă, desprinse de pe pielea capului. 2) Specie de alge plutitoare de pe suprafața apelor stătătoare; mătasea-broaștei. 3) Plantă erbacee cu tulpină roșie, ramificată și cu flori roz. * ~a-bradului sau ~-de-arbori specie de licheni dăunători, care se dezvoltă pe ramurile coniferelor. /Orig. nec.

mătreață f. necurățenia făinoasă ce se face în cap. [Derivat din mătură].

mătreáță f., pl. ețe (d. *mătureață, adică „aruncată de mătură”). Necurățenie compusă din pelicule ca o tărîță care se face pe capu omuluĭ. O buruĭană acŭatică (peplis pórtula). Un lichen filamentos care atîrnă de ramurile brazilor și altor copacĭ (úsnea barbáta). Confervă, lîna broașteĭ, matasa broașteĭ (V. lînă).

metreață sf vz mătreață¹

metrice¹ sf vz mătreață¹

mătreață (desp. mă-trea-) s. f., g.-d. art. mătreții

mătreață (mă-trea-) s. f., g.-d. art. mătreții

mătreață s. f. (sil. -trea-), g.-d. art. mătreții

MĂTREAȚĂ s. 1. (MED.) pitiriazis, (reg.) tărâțar, tărâță. 2. (BOT.) mătreață-de-arbori (Usnea) = (reg.) mătreața-bradului, pletele-muierii.

MĂTREAȚĂ s. v. mătasea-broaștei.

MĂTREAȚĂ s. 1. (MED.) pitiriazis, (reg.) tărîțar, tărîță. 2. (BOT.) mătreață-de-arbori (Usnea) = (reg.) mătreața-bradului, pletele-muierii.

mătreață s. v. MĂTASEA-BROAȘTEI.

mătreață (-ețe), s. f. – 1. Epidermă descuamată de pe pielea capului. – 2. Lintiță (Peplis portula). – 3. Plantă acvatică. – 4. Lichen (Usnea barbata). – Var. mătriță, s. f. (Trans., plantă, Zannichellia palustris). Megl. mătriță. Origine necunoscută. Nici una dintre der. propuse nu este convingătoare. A fost considerat drept der. al lui mătură cu suf. -eață și cu sensul de „ceea ce se scoate, se separă la curățat” (Cihac, II, 190; Philippide, Principii, 63; Iordan, Dift., 56; Scriban). Der. de la un lat. *matricia (Candrea-Dens., 1071; Spitzer, Dacor., IV, 641; REW 5406; Candrea), atrăgătoare prin paralelismul cu mătrice, nu este clară semantic. Nu sînt posibile următoarele ipoteze (legat cu it. materasso < arab. matrah, cf. sp. almadraque, după Tiktin; din lat. tarmes „car (entom.)”, cu ajutorul unei metateze a lui *trămeață după Giuglea, Dacor., III, 603; din gr. μαδάρος, după Diculescu, Elementele, 479). E cuvînt de uz comun (ALR, I, 11).

mătreață s. f. sg. (intl., peior.) hoț de lucruri mărunte.

mătreață cu mațe expr. (glum.) păduchi.

mătreață în fund expr. (vulg.) individ care vrea să pară mai versat decât este în realitate.

MĂTREÁȚĂ¹ s. f. I. (Cu sens colectiv) Părticele albicioase de epidermă, care se desprind de pe pielea capului. Cf. LB, POLIZU, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM, N. LEON, MED. 137. De mătreațâ sufere multă lume. E un fel de tărîțe ce cade de la rădăcina părului și care produce multă mîncărime capului. GRIGORIU-RIGO, M. P. I, 107, cf. DR. IX, 432. Din cînd in cind, se întorcea spre un domn civil. . . în redingotă neagră, cu ninsoare de mătreațâ pe umeri. C. PETRESCU, Î. II, 72. Un bărbat înalt, uscat, cu fruntea încrețită și umerii fracului mereu murdari de mătreațâ. CAMIL PETRESCU, O. II, 410. În săptămîna brînzei să nu te speli la cap, căci se scutură bordufurile cu brînza în cap (adecă faci mătreațâ) și-ți albește părul curînd. ȘEZ. III, 123, cf. PAMFILE, B. 46, ALR I/I h 11. ◊ F i g. Mi-am ridicat privirile spre cer, Dar nu-mi spune nimic mătreața lui de stele. BENIUC, V. 27. ♦ S p e c. Pitiriază. Cf. CANDREA, F. 223. DER. II. (Bot.) 1. (Și în sintagmele mătreațâ de apă, N. LEON, MED. 137, mătreațâ de baltă. SIMIONESCU, FL. 261, mătreață verde, id. ib.259) Mătasea-broaștei. Lîna broștească, mătreața, e un fel de plantă ce se prăsește în apele stătătoare, mai ales unde bate soarele. ȘEZ. XV, 52. Acum [broaștele] scot din mătreațâ numai ochii ficși și gurile lor rotunde și dezgustătoare, C. PETRESCU, Î. II, 33. Un șanț cu apă stătută, împînzită de mătreațâ. I. BOTEZ, B. I, 118. Nu după mult timp, au dat de-o fîntînâ plină de buruiene și de mătreață. SBIERA, P. 206. La opărituri e bine să mai pui și mătreațâ din belți că-i foarte bună. ȘEZ. III, 176. Să vă duceți, La fîntîna lui Adam, La părîul lui Iordan, Și să-l curățați De mătreațâ, De roșeață, De negreață. PĂSCULESCU, L. P. 143, cf. ALR SN III b 832. 2. Plantă erbacee cu tulpina roșie, ramificată și cu flori trandafirii (Peplis portula). Cf. SIMIONESCU, FL. 297. 3. (Regional) Măcriș (Oxalis acetosella) (Zvorîștea-Dorohoi). ALR I 1 916/387. 4. (Regional) Mătasea-iepurelui (Cuscuta arvensis). Cf. ȚOPA, C. 219. 5. (Regional) Mucegai care se face la suprafața vinului (Marginea-Rădăuți). Cf. ALR SN I h 244/386. 6. Compus: (Bucov.) mătreață-de-arbori sau mătreața-bradului = pletele-muíerii (Usnea barbata). Cf. PANȚU, PL. 229, ENC. AGR. III, 735. – Și: (învechit, rar) metreáță (lb), (învechit și regional) metrice (TOMESCU, GL.) s. f. – Etimologia necunoscută. Cf. CDDE, unde se susține lat. *matricia < mater.

METREÁȚĂ s. f. v. mătreață.

METRÍCE¹ s. f. v. mătreață¹.