măciaș sm vz măceș

măciuieș sm vz măceș

trandafir sm [At: ST. LEX. 173¹¹/17 / V: (reg) ~ad~, ~fil, trăndafil / Pl: ~i / E: ngr τριαντάφυλλον] 1 Arbust din familia rozaceelor, cultivat în scopuri decorative, cu ramuri spinoase, cu flori divers colorate și plăcut mirositoare, folosite în industria parfumurilor sau în medicină Si: roză, (reg) rug¹, rujă (Rosa). 2 (Prc) Floarea trandafirului (1). 3 (Bot; îc) ~-de-dulceață (sau ~-chitat, ~-de-grădină, ~-oltănit, ~-roșu, ~-de-rusalii) Trandafir (1) cu flori roșii, din ale cărui petale se face dulceață (Rosa centifolia). 4 (Bot; îae) Trandafir (1) (Rosa rugosa). 5 (Îc) ~-de-lună sau ~i-bulgărești Arbust din familia rozaceelor, originar din Siria, cu flori albe sau roșii, din care se extrage uleiul de trandafir (Rosa chinensis). 6 (Îae) Arbust din familia rozaceelor (Rosa damascena). 7 (Bot; îc) ~-agățător (sau ~-urcător, ~-japonez-urcător, ~-mult-în-coadă, ~-de-pădure, ~-chitat, ~i-tăfălogi) Grătăraș (Rosa multiflora). 8 (Îs) Apă de ~ Esență de trandafir (1). 9 (Îs) Lemn de ~ Lemn al unui arbore din America de Sud, din care se fac mobile de lux, lambriuri. 10 (Îla) De ~ Asemenea trandafirului (1) (ca frumusețe sau culoare). 11 (Fam; îe) A ședea pe ~i A duce o viață comodă, fără neplăceri și eforturi. 12 (Bot; reg; îc) ~-de-munte Smirdar (Rhododendron kotschyi). 13 (Bot; reg; îc) ~-de-câmp Păducel (Crataegus oxyacantha). 14 (Bot; reg; îc) ~-galben Teișor (Kerria japonica). 15 (Bot; reg; îc) ~-de-iarnă Boz (Sambucus ebulus). 16 (Bot; reg; îae) Spânz (Helleborus niger). 17 (Bot; reg; îc) ~-de-baltă sau ~ul-broaștelor Busuiocul-cerbilor (Mentha pulegium). 18 (Bot; reg; îc) ~-ul-broaștei Cervană (Lycopus exaltatus). 19 (Bot; reg; îae) Izmă (Mentha longifolia). 20 (Zlg; reg; îc) ~-de-mare Actinie (Actinia). 21 (Bot; șîc ~-de-câmp, ~-de-munte, ~-pitic, ~-sălbatic, ~-ul-câmpului) Măceș (Rosa canina). 22 (Bot; reg; îc) ~-de-câmp (sau ~-mic, ~-pitic) Răsură³ (Rosa gallica). 23 (Bot; reg; îc) ~-de-munte Măceș-de-munte (Rosa pendulina). 24 (Bot; reg) Izmă-creață (Mentha crispa). 25 (Reg) Horă nedefinită mai îndeaproape. 26 (Reg) Cârnat uscat de porc, preparat cu mult ardei iute, piper și usturoi. 27 (Reg) Cârnat preparat din tocătură de vită, care se consumă fript la grătar Si: patrician. 28 (Rar) Ghiuden. 29 (Reg) Caltaboș. 30 (Reg) Sângerete.

MĂCEȘ, măceși, s. m. Gen de arbuști cu spini, cu flori roșii, trandafirii, galbene sau albe și cu fructe roșii; trandafir sălbatic, cacadâr, rujă, răsură², rug¹ (Rosa). [Var.: măcieș s. m.] – Et. nec.

RĂSURĂ¹, răsuri, s. f. (Rar) Răzătură. – Ras² + suf. -ură.

RĂSURĂ², răsuri, s. f. 1. (Bot.) Măceș. 2. (Entom.) Larvă de efemeră. – Et. nec.

RĂSURĂ³, răsuri, s. f. Cotă adițională la dări, în țările românești, în sec. XVIII-XIX, din care se făcea plata dregătorilor. – Et. nec. Cf. rade.

TRANDAFIR, trandafiri, s. m. 1. Nume dat unor specii diverse de plante perene sau de arbuști ornamentali din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase, cu flori divers colorate și plăcut mirositoare, folosite mult în industria parfumurilor (Rosa). ◊ Trandafir sălbatic = măceș. ◊ Compuse: (Bot.) trandafiri-de-munte = smirdar; Trandafir-galben = teișor (2) (Kerria-japonica); (Zool.) trandafir-de-mare = actinie. 2. (În sintagma) Lemn de trandafir = lemnul unor arbori din America de Sud, din care se fac mobile de lux. 3. Cârnat din carne de porc tocată mare, cu satârul, și condimentată cu mult piper și usturoi. – Din ngr. triandáfillo „treizeci de foi” (apropiat, prin etimologie populară, de fir).

MĂCEȘ ~i m. Specie de arbuști spinoși din familia rozaceelor, cu flori roșii, roz sau albe și cu fructe mici, roșii; răsură. /Orig. nec.

RĂSURĂ¹ ~i f. 1) Specie de arbori spinoși, cu flori roz sau albe și cu fructe mici, roșii; trandafir sălbatic; măceș. 2) Arbore din această specie. 3) Larvă de efemeră. 4) la pl. Dureri pe care le simte lehuza după naștere. /Orig. nec.

RĂSURĂ² ~i f. (în Moldova medievală) Impozit suplimentar din care se făcea remunerarea slujbașilor. /Orig. nec.

TRANDAFIR² n. mai ales art. 1) Dans popular executat de perechi, care se deplasează în salturi înainte și înapoi într-un tempo rapid. 2) Melodie după care se execută acest dans. /<ngr. tr[i]antáfillon

TRANDAFIR¹ ~i m. 1) Arbust decorativ cu tulpina înaltă, ramificată și cu țepi, cu flori plăcut mirositoare (folosite în industria parfumurilor); roză. 2) Floare a acestui arbust. ◊ ~ sălbatic arbust cu flori roz sau albe și cu fructul oval, cărnos, de culoare roșie; măceș; răsură; rujă. 3) rar Cârnați preparați din carne de porc cu mult piper și usturoi. /<ngr. tr[i]antáfillon

răsură s. f., g.-d. art. răsurii; pl. răsuri

măceș s. m., pl. măceși

răsură (măceș, larvă, impozit, răzătură) s. f., g.-d. art. răsurii; pl. răsuri

trandafir s. m., pl. trandafiri

MĂCEȘ s. v. moșmon, păducel.

MĂCEȘ s. (BOT.; Rosa canina) trandafir sălbatic, (pop.) răsură, (reg.) cacadâr, mărăcine, rug, rujă, rujiță, sipică, (Ban.) scobituri (pl.).

RĂSURĂ s. v. măceș, pilitură, răsătură, trandafir sălbatic.

RĂSURĂ s. (BOT.; Rosa gallica) (reg.) ruxandră.

TRANDAFIR s. I. 1. (BOT.; Rosa) roză, (înv. și reg.) rug, (reg.) rujă. 2. (BOT.) trandafir sălbatic (Rosa canina) = măceș, (pop.) răsură, (reg.) cacadâr, mărăcine, rug, rujă, rujiță, sipică, (Ban.) scobituri (pl.). II. patrician. (A mâncat un ~ bine fript.)

ROSA [róza], Salvatore (1615-1673), pictor, gravor, poet și muzician italian. A lucrat la Veneția, în atelierul lui Ribera, de care a fost influențat. Cea mai mare parte a activității sale a desfășurat-o la Roma, cu un scurt interludiu la Florența, sub patronajul cardinalului Medici. Tablouri caracterizate prin măreție severă, într-o viziune romantică, pe teme macabre și fantastice („Scenă de vrăjitorie”, „Vrăjitorie și magie”). Remarcabil prin peisaje, marine și scene de luptă. Satire, sonate. Reprezentat în Muzeul Național de Artă al României.

ROSA L., TRANDAFIR, fam. Rosaceae. Gen originar din regiunile continentale și subtropicale ale emisferei nordice, în Africa și Asia, peste 200 specii, arbuști erecți, cățărători sau tîrîtori, adesea, spinoși. Frunze alterne, caduce, semipersistente sau persistente, imparipenat-compuse, cu peste 11 foliole, rar simple, însoțite de stipele. Flori felurite ca mărime, formă, număr de petale, paletă coloristică (de obicei cu 5 petale, 5 sepale, numeroase stamine și stile), solitare, în corimbe multiflore, pauciforme, umbeliforme sau în raceme umbeliforme. Fruct cărnos. Receptacul sferic sau urceolat cu numeroase ovare, stilul cu stigmatul capitat (PL. 64, fig. 361, 362, 363; pl. 65, fig. 364, 365).

MONTE ROSA, masiv muntos în Alpii Pennini (Alpii Occidentali), la granița dintre Italia și Elveția, format din granite și gnaisuri. Alt. max.: 4.634 m (vf. Dufourspitze, al doilea vârf al Alpilor). Ghețarul Gorner (67 km²).

SANTA ROSA 1. Oraș în partea central-estică a Argentinei, centrul ad-tiv al prov. La Pampa, situat la 200 km de Bahia Blanca; 93.9 mii loc. (2001). Nod de comunicații. Centru agricol (cereale, creșterea bovinelor). Muzeu de artă regională și de istorie naturală. Universitate (1958). Fundat în 1892. 2. Oraș în V S.U.A. (California), situat pe râul omonim, la poalele m-ților Sonoma, la 25 km de țărmul Oc. Pacific, la 80 km NNV de San Francisco; 147,6 mii loc. (2000). Ferme pentru creșterea păsărilor. Centru viticol și de vinificație. Ind. chimică, textilă, pielăriei și încălțămintei, opticii (instrumente optice), de prelucr. a lemnului și a fructelor. Universitate. Muzee de artă și istorie. În apropiere se află gheizere, izvoare cu ape minerale și Pădurea pietrificată. Fundat în 1833 de generalul Mariano Guadalupe Vallejo; declarat oraș în 1868.