4 definiții pentru măzănaie

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

măzănaie sf [At: DDRF / Pl: ~năi / E: ns cf ger Maserholz „lemn cu pete”] 1 (Mol) Umflătură lemnoasă care se face pe trunchiul copacilor, mai ales al brazilor Si: (reg) moțochină (6). 2 (Pex) Bucată de lemn cu noduri proeminente. 3 (Pex) Umflătură. 4 (Pex) Tumoare. 5 (Reg; dep) Fată urâtă. 6 (Reg) Unealtă cu care se crapă lemne.

măzănáĭe f. (cp. cu rus. mázannyĭ, -aĭa, uns, -ă). Nord. Unflătură, bolfă (de ex., pe trunchĭu unuĭ arbore). – Pop. ma-. V. bănănaĭe.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

măzănaie, măzănii, s.f. (reg.) umflătură pe trunchiul copacilor; lemn cu noduri mari; tumoare.[1]

  1. Forma de pl. este probabil greșită. — gall

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MĂZĂNAIE s. f. 1. (Mold.) Umflătură lemnoasă care se face pe trunchiul copacilor, mai ales al brazilor, (regional) moțochină; p. ext. bucată de lemn cu noduri proeminente. Cf. DDRF, TDRG. Căuș făcut dintr-o mazanaie. ȘEZ. III, 92. Lemn închircit care prezintă mulțime de mădzănăi (nodîlcuri). ib. V, 74. Trebuie să crăp niște măzănăi. MAT. DIALECT. I, 180. ♦ P. e x t. Umflătură, tumoare. Com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. cf. MAT. DIALECT. I, 180. ♦ (Regional) Epitet depreciativ pentru o fată urîtă (Deda-Reghin). MAT. DIALECT, I, 180. S-a măritat și măzănaia asta. ib. 2. (Regional) Unealtă cu care se crapă lemne. Com. din BUCȘOAIA-GURA HUMORULUI. - Pl.: măzănăi. – Etimologia necunoscută. Cf. g e r m. M a s e r h o l z „ lemn cu pete”.

Intrare: măzănaie
măzănaie substantiv feminin
substantiv feminin (F131)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măzănaie
  • măzănaia
plural
  • măzănăi
  • măzănăile
genitiv-dativ singular
  • măzănăi
  • măzănăii
plural
  • măzănăi
  • măzănăilor
vocativ singular
plural