opțiuni
  • info

9 definiții pentru măturătoare (persoană)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂTURĂTOR, -OARE, măturători, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu măturatul străzilor. 2. S. f. Vehicul cu tracțiune mecanică, prevăzut cu o mătură mare circulară și cu o perie în formă de sul lung rotitor, cu care se mătură străzile. – Mătura + suf. -ător.

măturător, ~oare [At: (a. 1776) URICARIUL XIX, 393 / Pl: ~i, ~oare / E: mătura + -(ă)tor] 1 smf Persoană care se ocupă cu măturatul străzilor. 2 sf Vehicul cu tracțiune mecanică prevăzut cu o mătură mare cilindrică și cu o perie în formă de sul lung, rotitor, cu care se mătură străzile. 3 sm (Reg) Pămătuf de șters vatra cuptorului.

MĂTURĂTOR, -OARE, măturători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu măturatul străzilor. 2. S. f. Vehicul cu tracțiune mecanică, prevăzut cu o mătură mare circulară și cu o perie în formă de sul lung rotitor, cu care se mătură străzile. – Mătura + suf. -ător.

MĂTURĂTOR, -OARE, măturători, -oare, s. m. și f. Muncitor care se ocupă cu măturatul străzilor. Toți jucătorii au plecat și... măturătorii îi alungă acasă. C. PETRESCU, A. 426.

MĂTURĂTOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. 1) Persoană care mătură străzile sau curțile într-o localitate. 2) Vehicul prevăzut cu o perie mare circulară cu care se mătură străzile. /a mătura + suf. ~ător

măturătór, -oáre s. Care mătură stradele. Măturător de hornurĭ, hornar, coșar. S. f., pl. orĭ. Mașina de măturat stradele. (Această mașină are o perie mare cilindrică care se învîrtește).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

măturătoare2 (persoană) s. f., g.-d. art. măturătoarei; pl. măturătoare

măturătoare1 (persoană) s. f., g.-d. art. măturătoarei; pl. măturătoare

măturătoare1 (persoană) s. f., g.-d. art. măturătoarei; pl. măturătoare

Intrare: măturătoare (persoană)
măturătoare1 (pl. -e) substantiv feminin admite vocativul
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măturătoare
  • măturătoarea
plural
  • măturătoare
  • măturătoarele
genitiv-dativ singular
  • măturătoare
  • măturătoarei
plural
  • măturătoare
  • măturătoarelor
vocativ singular
  • măturătoare
  • măturătoareo
plural
  • măturătoarelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

măturător, măturătorisubstantiv masculin
măturătoare, măturătoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care se ocupă cu măturatul străzilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Toți jucătorii au plecat și... măturătorii îi alungă acasă. C. PETRESCU, A. 426. DLRLC
etimologie:
  • Mătura + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.