12 definiții pentru măricel

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂRICEL, -EA, -ICĂ, măricei, -ele, adj. Mărișor. – Mare1 + suf. -icel.Măricică: cu schimbare de suf.

măricel, ~ea a [At: GOLESCU, Î. 12 / Pl: ~ei, ~ele / E: mare1 + -icel] 1-36 (Șhp) (Destul de) mare1 (1, 14-21, 24-26, 36, 39-41, 45-46) Si: măricică (1-36), măricuță (1-36), măruț (1-36). 37 (Fam; gmț; se spune cuiva care strănută) Sănătate!

MĂRICEL, -EA, -ICĂ, măricei, -ele, adj. Mărișor. – Mare1 + suf. -icel, -icică.

MĂRICEL, -EA, -ICĂ, măricei, -ele, adj. Diminutiv al lui mare. 1. v. mare (1). Erau două străzi: Birjarii Noi și Vechi, așezate la depărtare destul de măricică. PAS, Z. I 223. Oraș măricel, cu o cetate mică. GOLESCU, Î. 31. Luceau stele mărunțele... Mai în jos mai măricele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 512. 2. v. mare (2). Sînt cîștiguri mari?Măricele. CARAGIALE, O. I 349. 3. v. mare (5). Copiii măricei părăseau scurteica bunichii. DELAVRANCEA, S. 217. Sînt fete măricele, Cîte flori și cîte stele. ALECSANDRI, P. P. 377

măricél, -ícă adj., pl. eĭ, ele (d. mare). Fam. Cam mare, destul de mare, puțin maĭ mare: copiiĭ s’aŭ făcut măriceĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!măricel adj. m., pl. măricei; f. mărici, pl. măricele

măricel (rar) adj. m., pl. măricei; f. măricică/măricea, pl. măricele

măricel adj. m., pl. măricei; f. sg. măricică/măricea, pl. măricele

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MĂRICEL adj. 1. mărișor, (reg.) măricuț, măruț. (Un lucru mai ~.) 2. v. crescut.

MĂRICEL adj. 1. mărișor, (reg.) măricuț, măruț. (Un lucru mai ~.) 2. crescut, dezvoltat, mărișor, (fig.) răsărit, săltat. (Fetițe mai ~.)

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MĂRICÉL, -EÁ, -ÍCĂ adj. Diminutiv (hipocoristic) al lui m a r e1; destul de mare. Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM. 1. (Indică dimensiunea) Cf. m a r e1 (I). Oraș măricel cu o cetate mică. GOLESCU, Î. 12. Se găsesc. . . sicrie mici cît o cutie de pantofi și sicrie ceva mai măricele. STANCU, D. 378. Erau două străzi: Birjarii Noi și Vechi, așezate la depărtare destul de măricică. PAS, Z. I, 223. Luceau stele mărunțele. . . Mai în jos mai măricele. JARNIK-BÎRSEANU, D. 512. Pune cînepă Ca să crească măricea, Să treacă coasa prin ea. HODOȘ, P. P. 52. ◊ (Cu sens augmentativ) La treizeci de ani țineam cu arendă o moșioară de peste cinci sute de pogoane în Teleorman. Iar de atunci mi-au mai trecut cîteva și mai măricele prin mînă. REBREANU, R. I, 14. 2. (Arată rezultatul dezvoltării ființelor) Cf. m a r e1 (II). Cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU. Îl crescu el acolo pînă se făcu măricel. ISPIRESCU, L. 190, cf. 122. Copii măricei părăseau scurteica bunichei. DELAVRANCEA, S. 218. Îți mai aduci aminte de 1907?îmi aduc. Eram măricel. STANCU, D. 382. Ba, sînt fete măricele, Cîte flori și cîte stele. ALECSANDRI, P. P. 377. După ce mă făcui mai măricică. . . putui să alerg de colo pînă colo. POPESCU, B. II, 39. L-am crescut și-acum, de cînd a apucat măricel, ni-e de mare trebuință la turmă. RETEGANUL, P. I, 15. Culcă-mi-te mititel Și te scoală măricel. ANT. LIT. POP. I, 154. ♦ Care este mai (sau cel mai) în vîrstă. li ceru să-i dea dintr-înșii pe copilul măricel. PANN, P. V. II, 58/9. 3. (Despre numere sau, p. ext., despre valori care se pot exprima numeric) Cf. m a r e1 (IV 2). Sînt cîștiguri mari?Măricele. CARAGIALE, M. 41. – Pl.: măricei, -cele. – Și: (cu schimbare de suf.) măricică adj. – Mare1 + suf. -icel.Măriccă: cu schimbare de suf.

Intrare: măricel
măricel adjectiv
adjectiv (A73)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măricel
  • măricelul
  • măricelu‑
  • măricea
  • mărici
  • măriceaua
  • măricica
plural
  • măricei
  • măriceii
  • măricele
  • măricelele
genitiv-dativ singular
  • măricel
  • măricelului
  • măricele
  • măricelei
plural
  • măricei
  • măriceilor
  • măricele
  • măricelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

măricel, măriceaadjectiv

  • 1. Diminutiv al lui mare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: mărișor
    • format_quote Erau două străzi: Birjarii Noi și Vechi, așezate la depărtare destul de măricică. PAS, Z. I 223. DLRLC
    • format_quote Oraș măricel, cu o cetate mică. GOLESCU, Î. 31. DLRLC
    • format_quote Luceau stele mărunțele... Mai în jos mai măricele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 512. DLRLC
    • format_quote Sînt cîștiguri mari? – Măricele. CARAGIALE, O. I 349. DLRLC
    • format_quote Copiii măricei părăseau scurteica bunichii. DELAVRANCEA, S. 217. DLRLC
    • format_quote Sînt fete măricele, Cîte flori și cîte stele. ALECSANDRI, P. P. 377. DLRLC
etimologie:
  • Mare + sufix -icel, -icică. DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.