22 de definiții pentru mărgăritar (perlă)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂRGĂRITAR, (1, 2) mărgăritare, s. n., (3, 4) mărgăritari, s. m. 1. S. n. Boabă rotundă și tare de culoare albă-strălucitoare cu reflexe sidefii, care se formează în corpul unor scoici și care se utilizează ca podoabă de preț; perlă, mărgărit1. ◊ Loc. adj. De mărgăritar = împodobit, bătut, incrustat cu mărgăritare (1). ♦ Fig. Lucru fără cusur, de mare valoare. 2. S. n. Pietriș mărunt folosit la betoane pentru fațade, mozaicuri, pentru a fi așternut pe alei etc. 3. S. m. (Bot.) Lăcrămioară, cerceluș (2). 4. S. m. Numele unei specii de vâsc care crește numai pe stejari, cu fructe în formă de bobițe galbene; vâsc-de-stejar (Loranthus europaeus). – Din ngr. margaritári.

mărgăritar sn [At: (cca 1550) CUV. D. BĂTR. II, 461/16 / V: (înv) ~iu (Pl: -iure, ~iuri), (îrg) margar~, margaritariu, (reg) ~intar / Pl: ~e, (îrg, sm) ~i / E: mgr μαργαριτάρι] 1 (Csc) Perlă folosită ca podoabă. 2 (Pop; îe) Păcat de mărgăritar, că e la gât de măgar Se spune despre un lucru de valoare ajuns pe mâna unui om care nu știe să-l prețuiască sau nu-l merită. 3 (Pop; îe) A arunca ~ (înaintea) porcilor A da un lucru de valoare cuiva care nu știe să-l prețuiască. 4 (Îla) De ~ Încrustat, împodobit cu mărgăritare (1). 5 (Pfm; îe) (Ce-i lipsește chelului?) Tichie de ~ Se spune despre cei care au sau doresc să aibă lucruri de preț nefolositoare, deși sunt lipsiți de strictul necesar. 6 (Fig) Lucru de mare valoare, fără cusur. 7 (Teh) Pietriș mărunt folosit la prepararea asfaltului, la așternerea pe alei, în curți etc. 8 (Bot) Lăcrămioare (Convallaria majalis). 9 (Bot) Vâsc-de-stejar (Loranthus europaeus).

MĂRGĂRITAR, (1, 2) mărgăritare, s. n., (3, 4) s. m. 1. S. n. Boabă rotundă și tare de culoare albă-strălucitoare cu reflexe sidefii, care se formează în corpul unor scoici și care se întrebuințează ca podoabă de preț; perlă. ◊ Loc. adj. De mărgăritar = împodobit, bătut, încrustat cu mărgăritare (1). ♦ Fig. Lucru fără cusur, de mare valoare. 2. S. n. Pietriș mărunt la betoane pentru fațade, mozaicuri, pentru așternut pe alei etc. 3. S. m. (Bot.) Lăcrimioară, cerceluș. 4. S. m. Numele unei specii de vâsc care crește numai pe stejari, cu fructe în formă de bobițe galbene (Loranthus europaeus) – Din ngr. margaritári.

MĂRGĂRITAR, mărgăritare, s. n. 1. Boabă, mărgea rotundă și tare de culoare albă-strălucitoare, cu reflexe sidefii, care se formează în corpul unor moluște (prin secretare de carbonat de calciu în jurul unor corpuri străine) și care este folosită ca podoabă de preț; perlă. Purta barișul alb cu două mărgăritare prinse de carnea urechii. ARGHEZI, P. T. 116. Stofe cu fir Și cu mărgăritar. ALECSANDRI, P. I 148. Un inel bizantin mare de aur, cu un rubin și mărgăritare. BOLLIAC, O. 268. Ce-i lipsește chelului (sau chelbosului)? Tichie (sau scufie) de mărgăritar v. tichie.Fig. Colecții vechi, reviste prăfuite, Vă răsfoiesc... Înduioșat, cu mîna tremurînd, Adun mărgăritare risipite. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 56. Veselul Alecsandri... înșirînd mărgăritare pe a stelei blondă rază. EMINESCU, O. I 32. ♦ Ceea ce seamănă sau se poate compara ca formă, culoare sau strălucire cu un mărgăritar (1). Cad din cer mărgăritare pe orașul adormit. TOPÎRCEANU, B. 69. Din ochii ei albaștri și mari curgeau șiroaie de mărgăritare apoase. EMINESCU, N. 3. 2. Pietriș mărunt (folosit în diverse lucrări de construcție sau pentru așternut în curți, pe alei etc.). (Fig.) în lunca pudruită cu mărunt mărgăritar Saltă-o veveriță mică pe o creangă de stejar. ALECSANDRI, P. A. 114. 3. Vîsc care crește pe stejari, avînd fructele în forma unor bobițe ovale, galbene și frunzele căzătoare (Loranthus europaeus); mărgărit (2), vîsc de stejar. 4. Lăcrimioară. – Pl. și: mărgăritaruri (GORJAN, H.II 49), (m.) mărgăritari (MACEDONSKI, O. I 213, COȘBUC, P. I 68).

MĂRGĂRITAR1 mărgăritare n. 1) Formație dură și strălucitoare, de cele mai multe ori sferică, extrasă din scoicile unor moluște și folosită la confecționarea bijuteriilor; perlă; mărgărit. 2) fig. Obiect de valoare foarte mare; mărgărit. /<ngr. margaritári

mărgăritar n. 1. globul de un alb argintiu; produs de unele scoici de mare și întrebuințat ca piatră scumpă; a înșira la mărgăritare, a spune la basme: boierul făcu clacă, adunând pe toți copiii și fetele din sat ca să înșire la mărgăritare ISP.; 2. fig. ce e mai bun în felul său: poezia aceasta e un mărgăritar; 3. de coloarea albă a mărgăritarului: dinți de mărgăritar; 4. colecțiunea cuvântărilor St-lui Ioan Gură-de-aur.

mărgăritár n., pl. e (ngr. margaritári, de unde și alb. margaritár. V. mărgărit). Perlă, o bobiță sferică dură și strălucitoare ca sidefu și care se află în niște scoĭcĭ, maĭ ales în stridiĭ, și căreĭa oameniĭ vanitoșĭ îi atribue mare valoare și o poartă ca ornament. Fig. Lucru orĭ ființă excelentă: acest om e un mărgăritar. Dințĭ ca mărgăritarele, foarte albĭ și frumoșĭ. Un fel de bube (după fr. muguet) care seamănă cu aftele și pe care le cauzează în gura copiilor micĭ, răŭ nutrițĭ, o cĭupercă numită oidium álbicans. S. m. Vest. Lăcrămĭoare, o plantă (convallaria majalis). Est. Hurmuz, un copăcel caprifoliaceŭ ale căruĭ fructe îs niște bobițe albe maĭ marĭ de cît mazărea și care seamănă a mărgăritare (symphori carpus racemosus saŭ symphória racemosa). Un fel de vîsc (numit și vîsc de stejar) care face niște bobițe galbene (loranthus europaeus). – Scoĭcile cu mărgăritare se află maĭ ales în marea Roșie, golfu Persic, împrejurimile Ceylonuluĭ și, în general, în oceanu Indian pînă pin Australia. Pescuirea lor se face în timpu liniștiĭ musonilor de nord-est, de la răsăritu pînă la apusu soareluĭ. Cufundătoriĭ, de ordinar negri, se lasă în apă pin ajutoru uneĭ funiĭ de capătu căreĭa e legat un bolovan, pe care-șĭ sprijină picĭoarele. Eĭ culeg în grabă scoĭcile pe care le găsesc, le pun într’o rețea, scutură funia, și alțiĭ îĭ trag afară. Uniĭ cufundătorĭ ajung să poată sta supt apă maĭ multe minute, pe cînd omu neobișnuit de abea ajunge la 40-50 de secunde fără să răsufle.

margaritariu sn vz mărgăritar

mărgărintar sn vz mărgăritar

mărgăritariu sn vz mărgăritar

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!mărgăritar2 (perlă) (pop.) s. n., pl. mărgăritare

!mărgăritar (înv., pop.) s. m. / s. n., pl. m. mărgăritari/n. mărgăritare

mărgăritar (perlă) s. n., pl. mărgăritare

scoică de mărgăritar s. f. + prep. + s. n.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MĂRGĂRITAR s. 1. v. perlă. 2. v. lăcrimioară. 3. v. vâsc.

MĂRGĂRITAR s. 1. perlă, (înv. și pop.) mărgărit. 2. (BOT.; Convallaria majalis) lăcrimioară, mărgăritărel, (pop.) mărgărit, (reg.) clopoțel, suflețel. 3. (BOT.; Loranthus europaeus) vîsc, (reg.) mărgărit.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Margaritas ante porcos (lat. „Mărgăritare în fața porcilor”) – cuvinte din evanghelia lui Matei (cap. VII, vers. 6). E vorba despre lucrurile sfinte care nu se cuvin date la cîini, după cum perlele nu trebuie aruncate porcilor, fiindcă aceștia, neștiind că sînt perle, ar putea să le calce în picioare. Expresia, intrată în limbajul laic, recomandă să nu arătăm cuiva lucruri prețioase a căror valoare n-o poate aprecia, nici să vorbim în fața lui despre probleme pe care nu le poate pricepe. E echivalentul zicalei noastre: „nu strica orzul pe gîște”. Expresia (tradusă din grecește) s-a răspîndit în versiunea latină, a cărei formă completă este: Nolite mittere imargaritas ante porcos (Nu aruncați mărgăritare în fața porcilor). Dar de obicei nu se citează decît ultimele trei cuvinte. BIB.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MĂRGĂRITÁR s. n. I. 1. (Adesea cu sens colectiv) Perlă (folosită ca podoabă). Și le va da veșîmente împărătești. . . cu pietri scumpe.. . și cu mărgăritariu (cca 1550). CUV. D. BĂTR. II, 461/16. Omul neguțătoriu ce caută bun mărgăritari și află unul mărgăritariu de mult preț, duse-se de vîndu tot cît avea și-l cumpără. CORESI, TETR. 31. Iară asemenea iaste împărăția ceriurelor omului neguțătoriu carele caută mărgăritariure scumpe. N. TEST. (1648), 18r/23, cf. 315v/27. Întru unele [bălți] se află atîta mărgăritar de mult, de nu-i nice de un preț. SIMION DASC., LET. I A. 33/38, cf. GCR I, 114/10, 178/11 , GAVRiL, NIF. 7. Și zîsă: să-m dea împăratul galbeni mulți și-i voi cumpăra mărgăritariuri de mult preț. DOSOFTEI, V. S. decembrie 247 r/12. Nu luasă mărgăritarele și pietrile ceale scumpe. id. ib. 247v/7. Aceștia-s, împărate, pietrile ceale scumpe și mârgâritarii cei luminați, id. ib, 247v/21. Și multă avere au luat și scule de aur și de argint și mărgăritar mult. N. COSTIN L. 525. Precum să să știe că mi-a dat la mîna mea... grăunță de mărgăritar 12 (a. 1 762). IORGA, S. D. XII, 75, cf. 170, VIII, 5. Scoasă tot aur și mărgăritaru și pietre scumpe (a. 1 784). GCR II, 133/24, cf. 168/11, MOLNAR, RET. 47/17. Datu-i-au doi mărgăritari atîta de mari, cît două pere de rînd. ȘINCAI, HR. II, 175/23, cf. 251/23, AR (1829), 1672/49, DRĂGHICI, R. 81/29. Pă marginile mării prind o mulțime de margariscoici, adică de scoici în care se găsesc mărgăritare. GORJAN, H. II, 78/9, cf. 49/5. Pe grumajii ei atîrna o salbă de multe șiruri de mărgăritar. NEGRUZZI, S. I, 145. Un inel bizantin mare de aur, cu un rubin și mărgăritare. BOLLIAC, O. 268. Genovezii reușiră chiar a obține ca depozitul lor de mărgăritar în Dobrogea să fie scutit de orice vamă. HASDEU, I. C. I, 102. N-aș vrea nici stofe cu fir Și cu mărgăritar, Nici largi caftane de vizir. ALECSANDRI, P. I, 148. Și-oi aduce ție-n dar Vase cu mărgăritar. BOLINTINEANU, O. 89. Lucește o steauă în piatră schimbată, In mărgăritar. EMINESCU, O. IV, 19. Ștergarele erau de mătase și în țesătură cu fir de cel bun și cu mărgăritare. ISPIRESCU L. 38. Plin e fundul mării de mărgăritari. COȘBUC, B. 208. Dar lacrimile-i picurînd Se prefăceau mărgăritare. IOSIF, PATR. 84. Din zestrea care i-au fost dat-o, vitele și oile s-au prăpăduit; i-a rămas numai un șirăguț de mărgărintare. SADOVEANU, O. XIV, 80, cf. ARGHEZI, P. T. 116, GCR II, 334. Mîndruță, buzele tale Știu că nu-s mărgăritare, Că-s de piele, Ca ș-a mele, Buze moi și subțirele. JARNIK-BÎRSEANU, D. 391. Să-mi dai. . . șase șiruri de mărgăritare. FUNDESCU, P. 140. Aș vrea ca după moartea ta să-mi rămîie lucrul tău cel mai iubit, că eu l-aș împodobi cu flori și cu mărgăritari. MERA, L. B. 59. Salbî di mărgăritari, Paftali di mărgărint Pi trup îi strălucea. VASILIU, C. 42. Și nu curgea făină, Ci numai aur și mărgăritar. PĂSCULESCU, L. P. 29, cf. 207. Păcat de mărgăritar, că e la gît de măgar, se spune despre un lucru de valoare ajuns pe mîna unui om care nu știe să-l prețuiască sau nu-l merită. Cf. ZANNE, P. IX, 488. Și o găină chioară, scurmând, găsește cîteodată mărgăritare. id. ib. I, 466. Nu arunca mărgăritarul înaintea porcilor (= nu da lucrul de valoare celui care nu știe să-l prețuiască). Cf. CORESI, TETR. 12, N. TEST. (1648), 9r/27, ZANNE, P. IX, 609. Margaritariul la porci. . . și sfatul bun la inima rea tot o socoteală au. CANTEMIR, IST. 97. ◊ (Ca termen de comparație) Și. . . ne sloboade noaă cîntar(e) mai scumpă și mai frumoasă decît mărgăritariul (a. 1661). GCR I, 179/11. Cînd vorbește, se face tăcere adîncă, ar zice cineva că vorbele curg din buzele lui ca mărgăritarele. BOLINTINEANU, o. 418. Cum înșiri mărgăritarele pe un fir alb de mătase, așa curgeau vorbele lui. DELAVRANCEA, O. II, 86. Iară grîul era copt, Răscopt: În pai ca trestia, În spic ca vrabia, În grăunț ca mărgăritarul. POP., ap. GCR II, 336. * Loc. adj. De mărgăritar = bătut, incrustat, împodobit cu mărgăritare (I 1). Și ți-oi cumpăra. . . paftale mari De mărgărituri. ALECSANDRI, P. P. 117, cf. ȘEZ. I, 177. Ș-a scos un cal de graur, Cu șaua de aur, Cu scările de mărgărintari. MAT. folk. 1470. Ce-i lipsește chelului? Tichie de mărgăritar, se spune despre cei care au sau doresc să aibă lucruri de preț nefolositoare, deși sînt lipsiți de lucruri strict necesare. Cf. NEGRUZZI, S. I, 249, ZANNE, P. II, 516, 517, 520. ◊ F i g. Toată lacrima-n ochi-ți e un mărgăritar. ALEXANDRESCU, M. 125. Iar în lunca pudruită cu mănunt mărgăritar Saltă-o veveriță mică pe o creangă de stejar. ALECSANDRI, P. III, 16, cf. EMINESCU, N. 3. Balta mucedă e toată fermecat mărgăritar. MACEDONSKI, O. I, 154, cf. 163, PETICĂ, O. 345. Cucoșul răsuflă fericit, apoi își udă pliscul în mărgăritarul de rouă de pe frunza cea mai apropiată. GÎRLEANU, L. 67. Roua de noapte ți-a așternut covoare de mărgăritare sub pașii tăi. HOGAȘ, DR. I, 105. Oleana, biata, în seara logodnei, a plîns sub genele ei lungi o salbă de mărgăritare. GALACTION, O.71. Cad din cer mărgăritare Pe orașul adormit. TOPÎRCEANU, B. 69. Îi prinzi mărgele fine și mărunte, Mărgăritare făurite-n ger Pe părul care-i flutură pe frunte. CAZIMIR, L. U. 38. Dinții ți-s mărgăritar, Gura pahar de cliștar. JARNIK-BÎRSEANU, D. 20. (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Frunză verde de stejar., Pe drumu mărgăritar Trece-o fată cu-n jendar. ȘEZ. IX, 92. Cînd oi veni La lună, La săptămînă, Să te găsesc aur mărgăritar. PĂSCULESCU, L. P. 20. ♦ Fig. Lucru de mare valoare, fără cusur. Și le cetiți că veți afla întru iale mărgăritariu scumpu și vistieria nesfîrșit. PALIA (1 581), 12/23. Mărgăritare, adecă cuvinte de multe fealuri. . . a lui Zlatoust. . ., s-au scos de pre limba grecească pre limba rumânească (a. 1 691). GCR I, 290/3. Un ostrov, ce putea a să numi mărgăritariul mării și zmaragdul pămîntului (a. 1 794). id. ib. II, 151/18. Învață. . . cum poate limba, ca să vearse din rost cuvinte, nu cuvinte, ci mârgăritariu. MOLNAR, RET. 13/12. Lucrul ce ieșea din mîna ei era mărgăritar, nu altceva. ISPIRESCU, ap. CADE. Nu mă pot opri să vă împărtășesc cîteva versuri din prețioasele mărgăritare cu a căror dare la lumină acest meritos june înavuțește literatura noastră populară. MACEDONSKI, O. IV, 12. Colecții vechi, reviste prăfuite, Vă răsfoiesc. . . din cînd în cînd, Înduioșat, cu mîna tremurând, Adun mărgăritare risipite. ANGHEL-IOSIF, C. M. I, 56. ◊ (Ca epitet, precedînd termenul calificat, de care se leagă prin prep. „de”) Un mărgăritar de copil. CIAUȘANU, GL. 2. (Tehn.) Pietriș mărunt folosit la prepararea asfaltului, la așternerea pe alei, în curți etc. Cf. DL, DM. II. (Bot.) 1. Lăcrimioare (Convallaria majalis). A doua zi, sub umbre rari De pom cu floarea albă Făcea, avînd mărgăritari, Dintr-înșii Ana salbă, COȘBUC, P. I, 68. 2. Vîsc-de-stejar (Loranthus europaeus). Cf. BARONZI, L. 137, BRANDZA, D. 430, N. LEON, MED. 49, BUJOREAN, B. L. 383, ENC. AGR. - Pl.: mărgăritare și (învechit și regional, m.) mărgăritari. – Și: (învechit) mărgăritáriu (pl. mărgăritariure și mărgăritariuri), (învechit și regional) margaritár, mărgăritáriu, (regional) mărgărintár s. n. – Din m. gr. μαργαριτάρι.

MĂRGĂRINTÁR s. n. v. mărgăritar.

MĂRGĂRITÁRIU s. n. v. mărgăritar.

Intrare: mărgăritar (perlă)
mărgăritar2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărgăritar
  • mărgăritarul
  • mărgăritaru‑
plural
  • mărgăritare
  • mărgăritarele
genitiv-dativ singular
  • mărgăritar
  • mărgăritarului
plural
  • mărgăritare
  • mărgăritarelor
vocativ singular
plural
mărgărintar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mărgăritariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mărgăritar, mărgăritaresubstantiv neutru

  • 1. Boabă rotundă și tare de culoare albă-strălucitoare cu reflexe sidefii, care se formează în corpul unor scoici și care se utilizează ca podoabă de preț; mărgărit. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Purta barișul alb cu două mărgăritare prinse de carnea urechii. ARGHEZI, P. T. 116. DLRLC
    • format_quote Stofe cu fir Și cu mărgăritar. ALECSANDRI, P. I 148. DLRLC
    • format_quote Un inel bizantin mare de aur, cu un rubin și mărgăritare. BOLLIAC, O. 268. DLRLC
    • format_quote figurat Colecții vechi, reviste prăfuite, Vă răsfoiesc... Înduioșat, cu mîna tremurînd, Adun mărgăritare risipite. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 56. DLRLC
    • format_quote figurat Veselul Alecsandri... înșirînd mărgăritare pe a stelei blondă rază. EMINESCU, O. I 32. DLRLC
    • 1.1. Ceea ce seamănă sau se poate compara ca formă, culoare sau strălucire cu un mărgăritar. DLRLC
      • format_quote Cad din cer mărgăritare pe orașul adormit. TOPÎRCEANU, B. 69. DLRLC
      • format_quote Din ochii ei albaștri și mari curgeau șiroaie de mărgăritare apoase. EMINESCU, N. 3. DLRLC
    • 1.2. figurat Lucru fără cusur, de mare valoare. DEX '09 DEX '98
  • 2. Pietriș mărunt folosit la betoane pentru fațade, mozaicuri, pentru a fi așternut pe alei etc. DEX '09 DLRLC
    • format_quote figurat În lunca pudruită cu mărunt mărgăritar Saltă-o veveriță mică pe o creangă de stejar. ALECSANDRI, P. A. 114. DLRLC
  • comentariu Plural și: mărgăritaruri. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.