5 definiții pentru mănunchea

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂNUNCHE s. n. v. mănunchi.

înmănunchéz, a -cheá v. tr. Rar. Așez în formă de mănunchĭ, fac buchet. – Vechĭ măn-.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MĂNUNCHEA vb. v. înmănunchea.

Intrare: mănunchea
verb (VT208)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mănunchea
  • mănunchere
  • mănuncheat
  • mănuncheatu‑
  • mănunchind
  • mănunchindu‑
singular plural
  • mănunchea
  • mănuncheați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mănunchez
(să)
  • mănunchez
  • mănuncheam
  • mănuncheai
  • mănuncheasem
a II-a (tu)
  • mănunchezi
(să)
  • mănunchezi
  • mănuncheai
  • mănuncheași
  • mănuncheaseși
a III-a (el, ea)
  • mănunchea
(să)
  • mănuncheze
  • mănunchea
  • mănunche
  • mănunchease
plural I (noi)
  • mănunchem
(să)
  • mănunchem
  • mănuncheam
  • mănunchearăm
  • mănuncheaserăm
  • mănuncheasem
a II-a (voi)
  • mănuncheați
(să)
  • mănuncheați
  • mănuncheați
  • mănunchearăți
  • mănuncheaserăți
  • mănuncheaseți
a III-a (ei, ele)
  • mănunchea
(să)
  • mănuncheze
  • mănuncheau
  • mănunchea
  • mănuncheaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)