6 definiții pentru mârlit (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MÂRLIT s. n. (Pop.) Mârlire. – V. mârli.
MÂRLIT s. n. (Pop.) Mârlire. – V. mârli.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mârlit1 sn [At: ECONOMIA, 87/24 / Pl: (rar) ~uri / E: mârli] 1-2 (Pop) Mârlire (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mârlit (pop.) s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mârlit (pop.) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mârlit s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MÎRLÍT s. n. (Popular) Mîrlire. Nu e cu putință a ținea și cruța fealiul cel bun al oilor de se va amesteca pre vreamea mîrlitului. ECONOMIA, 87/24, cf. PONTBRIANT, D., LM, DDRF, GHEȚIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W. Oierii aleg din oi „berbecii pîrci” . . ., îi bagă apoi între oile mînzări pentru mîrlit. PĂCALĂ, M. R. 297, cf. CADE, ENC. AGR., ȘEZ. V, 106, VII, 192, CHEST. V/33, ALR I 1 783/792. - V. mîrli.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
mârlit, mârliturisubstantiv neutru
- 1. Mârlire. DEX '09 DEX '98sinonime: mârlire
etimologie:
- mârli DEX '98 DEX '09