14 definiții pentru mârc

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÂRC interj. (Rar; în expr.) A nu zice nici mârc = a nu zice nimic, a tăcea din gură. – Contaminare între mâr și mâlc.

mârc1 [At: GORJAN, H. IV, 166/10 / V: sfi / E: ctm mâr + mâlc cf cârc] (Pop) 1-2 s, a (Îe) A nu zice nici ~ sau (rar) a tăcea ~ A nu spune nici un cuvânt. 3 sf (Îe) A face ~ă (pe cineva) A face pe cineva să nu scoată nici o vobă. 4 sf (Îe) A se face ~ă (pe pământ) A se ghemui. 5 av (Îe) A bate ~ă A bate zdravăn.

mârc2, ~ă smf, a [At: LIUBA-IANA, M. 116 / V: mârg / Pl: ~rci / E: srb mrk „întunecos”] 1-2 (Ban) (Cal, iapă) cu părul roșcat închis Si: murg. 3-4 (Cal, iapă) cu părul roșcat Si: roib.

MÂRC interj. (Pop.; în expr.) A nu zice nici mârc = a nu zice nimic, a tăcea din gură. – Contaminare între mâr și mâlc.

MÂRC interj.: A nu zice nici ~ a nu scoate o vorbă; a tăcea chitic. /Contaminare între mâr și mâlc

MÎRC interj. (în expr.) A nu zice nici mîrc = a nu zice nimic, a nu sufla o vorbă. Voinicul, cum îi dete feciorul drumul, nu zise nici mîrc. MARIAN, T. 331. ◊ (Substantivat) N-ai să-mi spui nici un mîrc! SBIERA, P. 20. Ba cîrc, ba mîrc v. cîrc.

mîrc și smîrc, interj. (var. din cîrc, mîlc, mîc). Munt. A nu zice nicĭ mîrc, a nu zice nicĭ cîrc (nicĭ mîlc, nicĭ mîc). V. mĭorc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mârc (rar) interj.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mârc2, -ă, adj. (reg.) roșcat, roșu-închis.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MÎRC1 subst. (În e x p r.) A nu zice nici mîrc sau (rar, adverbial) a tăcea mîrc = a nu spune nimic, a nu scoate o vorbă, a tăcea chitic. Împăratul Bedredin, auzindu-l așa, nu mai zise nici doauî boabe legănate, tăcu mîrcă. GORJAN, H. IV, 166/10, cf. DDRF, BARCIANU, TDRG. Ai călcat învoiala și acuma n-ai să-mi spui nici un mîrc ! SBIERA, P. 20. Cum îi dete feciorul drumul, nu zise nici mîrc, ci căzu mort ca toți morții la pămînt. MARIAN, T. 331, cf. ZANNE, P. II, 540. Ba (că) cîrc, ba (că) mîrc v. c î r c. A face mîrcă (pe cineva) = a face (pe cineva) să nu scoată nici o vorbă. Șapte arapi, de care le țîțăia inima, și îi făcea mîrcă în toată vremea povestirilor. GORJAN, H. I, 145/12. A se face mîrcă (pe pămînt) = a se ghemui. Pă urmă legai cu brîul o halcă de carne în spinare foarte strîns și mă făcui mîrcă pă pămînt pă brînci, puind în gînd că numai cu această născocire voi putea ieși din acea prăpastie grozavă. id. ib. II, 22/34, cf. id. ib. I, 77/7. Și fiindcă Azor iar începea să să depărteze, se răsti la el din nou: – Vin aici ! Cinele se făcu mîrcă. CONV. LIT. XXXVIII, 652. (Adverbial) A bate mîrcă = a bate zdravăn, a bate măr. Cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. - Și: mîrcă s. f. – Contaminare între mîr și mîlc. Cf. c î r c.

MÎRC2, -Ă adj. (Ban.; despre culoarea calului și a altor animale) Roșcat, roșu întunecat. V. m u r g. Cf. H XVIII 4, com. din ORAVIȚA, CHEST. I 58/4, 5, 6, 7, II 489/1, ALRM SN I h 177. ♦ (Substantivat, art.) Nume pentru caii care au părul roșcat; roib. Cf. LIUBA-IANA, M. 116, COSTIN, GR. BĂN. 134. – Pl.: mîrci. – Și: mîrg, -ă adj. H XVIII 4. – Din scr. mrk „negricios, întunecos”.

Intrare: mârc
mârc interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • mârc
mârg
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mârcinterjecție

  • chat_bubble popular A nu zice nici mârc = a nu zice nimic, a tăcea din gură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Voinicul, cum îi dete feciorul drumul, nu zise nici mîrc. MARIAN, T. 331. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat N-ai să-mi spui nici un mîrc! SBIERA, P. 20. DLRLC
  • chat_bubble Ba cârc, ba mârc. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.