6 definiții pentru mâniere
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
mâniere sf [At: POLIZU / V: (înv) ~iare / Pl: ~ri / E: mânie] 1 Înfuriere. 2 Supărare. 3 (Înv; îf mâniare) Pedeapsă.
mâniare sf vz mâniere
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mîniáre f. Vechĭ. Mîniere.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mîniére f. Acțiunea de a te mînia.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
mâniere s.f. (înv.) pedeapsă.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MÎNIÉRE s. f. 1. Acțiunea de a (s e) m î n i a și rezultatul ei. Cf. SCRIBAN, D. (învechit; atestat în forma mîniare) Pedeapsă. Și alți mulți mîniiare de la Dumnezeu cer să fie spre ceia ce greșăsc și obideasc. CORESI, EV. 32, cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., costinescu,LM, ALEXI, W. - Pl.: mînieri. – Și: (învechit) mîniáre s. f. – V. mînia.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F115) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||