4 definiții pentru mânecat (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mânecat2, ~ă a [At: (a. 1803) URICARIUL IV, 168/10 / V: (reg) ~nic~ / Pl: ~ați, ~e / E: mâneca] 1 (Înv) Care s-a sculat în zori. 2 (Înv) Care a plecat în zori. 3 (Înv) Grabnic. 4 (Reg) Întârziat.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mânecat2, mânecată, adj. (înv.) care s-a sculat în zori.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MÎNECÁT2, -Ă adj. 1. (Învechit) Care s-a sculat sau a plecat în zori, dis-de-dimineață. De-unde vii tu mânecată Și-ncotro, albino mică? ASACHI, S. L. I, 53. ◊ (Substantivat) Cei mânecați apucă înaintea celor nemînecați. LM. ♦ Grabnic. Griji care cer necontenita noastră luare aminte și mînicată sîrguială (a. 1803). URICARIUL, IV, 168/10. 2. (Regional) Întîrziat, rămas în urmă (Dăieni-Hîrșova). H II 264. Cînd cineva rămîne tîrziu de la vreo treabă se zice mînicat. ib. – Pl.: mînecați, -te. - – Și: (regional) mînicát, -ă adj. – V. mîneca.

Intrare: mânecat (adj.)
mânecat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mânecat
  • mânecatul
  • mânecatu‑
  • mâneca
  • mânecata
plural
  • mânecați
  • mânecații
  • mânecate
  • mânecatele
genitiv-dativ singular
  • mânecat
  • mânecatului
  • mânecate
  • mânecatei
plural
  • mânecați
  • mânecaților
  • mânecate
  • mânecatelor
vocativ singular
plural
mânicat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)