4 definiții pentru mânecat (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
mânecat2, ~ă a [At: (a. 1803) URICARIUL IV, 168/10 / V: (reg) ~nic~ / Pl: ~ați, ~e / E: mâneca] 1 (Înv) Care s-a sculat în zori. 2 (Înv) Care a plecat în zori. 3 (Înv) Grabnic. 4 (Reg) Întârziat.
mânicat2, ~ă a vz mânecat2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
mânecat2, mânecată, adj. (înv.) care s-a sculat în zori.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MÎNECÁT2, -Ă adj. 1. (Învechit) Care s-a sculat sau a plecat în zori, dis-de-dimineață. De-unde vii tu mânecată Și-ncotro, albino mică? ASACHI, S. L. I, 53. ◊ (Substantivat) Cei mânecați apucă înaintea celor nemînecați. LM. ♦ Grabnic. Griji care cer necontenita noastră luare aminte și mînicată sîrguială (a. 1803). URICARIUL, IV, 168/10. 2. (Regional) Întîrziat, rămas în urmă (Dăieni-Hîrșova). H II 264. Cînd cineva rămîne tîrziu de la vreo treabă se zice mînicat. ib. – Pl.: mînecați, -te. - – Și: (regional) mînicát, -ă adj. – V. mîneca.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |