18 definiții pentru mânecat (s.n.)
din care- explicative (9)
- morfologice (6)
- relaționale (2)
- altele (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MÂNECAT s. n. (Pop.) Faptul de a (se) mâneca. ♦ Zorii zilei. ◊ Loc. adv. De (sau la, pe, în etc.) mânecate = foarte de dimineață, dis-de-dimineață. – V. mâneca.
mânecat1 sn [At: BARCIANU / V: ~nic~ / Pl: ~uri / E: mâneca] 1 (Înv) Mânecare (1). 2 (Îrg) Zori ai zilei. 3 (Îvr) Dimineață. 4 (Reg) Utrenie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MÂNECAT s. n. Faptul de a (se) mâneca. ♦ Zorii zilei. ◊ Loc. adv. De (sau la, pe, în etc.) mânecate = foarte de dimineață, dis-de-dimineață. – V. mâneca.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MÂNECAT n. 1) v. A MÂNECA. 2) Zorii zilei. * Pe (la) ~e dimineața foarte devreme. /v. a mâneca
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mânecat n. 1. serviciu divin public de dimineață; 2. pe mânecate, tare de dimineață.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mânicat1 sn vz mânecat1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MÎNECAT s. n. Faptul de a mîneca. ◊ (Mai ales în loc. adv.) De (sau la, pe, cu etc.) mînecate = foarte de dimineață, dis-de-dimineață. Avuse grijă, de mînecate, să-i pună dinainte un alt maldăr de iarbă proaspătă și înflorită. HOGAȘ, M. N. 150. Te-ai pornit prea cu mînecate. SBIERA, P. 240. A doua zi, de mînecate, își chemă copiii. ISPIRESCU, L. 211. – Formă gramaticală: (în loc. adv.) mînecate.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mînec, a -á v. intr. (lat. mánico, -áre, a sosi dimineață. V. mîne). Vechĭ. Mă scol dimineața: cine mînecă de dimineață, izbutește maĭ mult în pĭață (Pan); cine mînecă, nu întunecă (nu-l apucă noaptea pe drum). Azĭ. Pe mînecate, des-de-dimineață, în zorĭ, înainte de cîntătorĭ. De mînecate, de dimineață de tot: a porni de mînecate. – Și demînecate: de demînecate începură a sosi țăraniĭ (CL. 1910, Dec. 1112) demînecate pînă în seară (VR. 1912, 10, 53). – Cjb. dă și un subst n. mînec, zorĭ: a porni de mînec.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mînecáte, V. mînec.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mânecat (zori) (pop.) s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mânecat (de ~) (pop.) loc. adv.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!mânecat (pop.) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mânecat s. n., pl. mânecate (în loc. de ~, la ~, pe ~)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mânecate (de/la/pe ~) (înv., reg.) loc. adv.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!mânecate (de/în/la/pe ~) (pop.) loc. adv.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MÂNECAT s. v. mânecare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mînecat s. v. MÎNECARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MÎNECAT1 s. n. 1. (Învechit) Mînecare (1). Nu-mi place mînecatul vostru pre asemine temp rău. LM, cf. BARCIANU. (2. Învechit și regional; adesea precedat de prepoziții, cu care formează locuțiuni adverbiale) Zorii zilei. Să facem întru streaja cea de mînecat. BIBLIA (1688); 452/35. și fu a treia zi, fiind de cătră mînicate. ib. 531/18. Deștepta-mă- voi la mînecate. ib. 4172/27. Măsura vremii de seară pănă la mînecate (sec. XVIII), CAT. MAN. I, 81. În ce chip să cuvine a treace vreamea cea de la mînecate pănă dimineața (a. 1793). ib. ii, 102. [Un bal] carile cu voioasă petrecire au urmat pănă la mânecate, AR (1829), 332/17. Așa de mînecat sculată ! NEGRUZZI, S. III, 149, cf. POLIZU. A doua zi, de mânecate, își chemă copiii. ISPIRESCU, L. 211. De mînecate pornim călări din Cîineni. VLAHUȚĂ, R. P. 94, cf. DDRF, JUN. LIT. I, 192. Avusese grijă, de mînecate, să-i pună dinainte un alt maldăr de iarbă proaspătă. HOGAȘ, M. N. 150. Trebuie să pornim de mînecate. SADOVEANU, O. III, 171, cf. SCL, 1960, 395. Ciobanii împart ziua așa: dimineață, prînz, amiază, chindie, seară, decuseară, miazănoapte, cîntători, mînecate. H VIII 127, cf. ib. I 62, VIII 46, 120, 157, X 21, 68, XV 100, 408, 425, XVI 321, SBIERA, P. 240, ȘEZ. VIII, 190, VICIU, GL. ♦ Dimineață. Mîine dînz-de-mînecate. . . Ne vom porni noi mai departe. DONICI, ap. TDRG. 3. (Regional) Utrenie. Cf. ȘĂINEANU, D. U. – Pl.: mînecate. – Și: mînicát s. n. – V. mîneca.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
mânecat, mânecatesubstantiv neutru
- 1. Faptul de a (se) mâneca. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: mânecare
- 1.1. Zorii zilei. DEX '09 DEX '98
- De (sau la, pe, în, cu etc.) mânecate = foarte de dimineață. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: dis-de-dimineață
- Avuse grijă, de mînecate, să-i pună dinainte un alt maldăr de iarbă proaspătă și înflorită. HOGAȘ, M. N. 150. DLRLC
- Te-ai pornit prea cu mînecate. SBIERA, P. 240. DLRLC
- A doua zi, de mînecate, își chemă copiii. ISPIRESCU, L. 211. DLRLC
-
-
-
etimologie:
- mâneca DEX '98 DEX '09