mânecătoare sf [At: ȘĂINEANU, D. U. / V: măn~, ~nic~ / Pl: ~ori / E: mâneca + -toare] (Reg) 1 Sculare dis-de-dmineață. 2 Ajun al sărbătorii Sfântului Gheorghe, când, potrivit unei credințe populare, vrăjitoarele ar umbla să ia mana vacilor, rodul ogoarelor etc.

mânecătoare f. sărbătoare băbească ce cade în ajunul lui Sf. Gheorghe: în noaptea de mânecătoare se fac farmece și vrăji.

mănecătoare sf vz mânecătoare

mânicătoare sf vz mânecătoare

mînecătoáre f., pl. orĭ (d. a mîneca). Noaptea de 22 April, cînd babele umblă cu farmece ca să oprească laptele vacilor și producțiunile cîmpuluĭ dușmanilor lor.

MÂNECĂTOARE s. proor, (reg.) proroc. (Ajunul zilei de 23 aprilie se numește în popor ~.)

MÎNECĂTOARE s. proor, (reg.) proroc. (Ajunul zilei de 23 aprilie se numește în popor ~.)

mânecătoare, mânecători s. f. (Reg.) 1. Sculare dis-de-dimineață. 2. Ajunul sărbătorii sf. Gheorghe, când, noaptea, după unele credințe populare vrăjitoarele ar umbla să ia mana vacilor, rodul ogoarelor etc. – Din mâneca + suf. -toare.

MĂNECĂTOÁRE s. f. v. mînecătoare.

MÎNECĂTOÁRE s. f. (Regional) 1. Sculare dis-de-dimineață. Mănecătoarea nu este. . . decît a se scula cineva cu noaptea și a face mai multe trebi pînă la zi. H I 76. Mînecătoarea e o sculare a poporului mai de dimineață la munca sa. ib. III 276, cf. IX 13. 2. Ajunul sărbătorii sfîntului Gheorghe, cînd, noaptea, potrivit unei credințe populare, vrăjitoarele ar umbla să ia mana vacilor, rodul ogoarelor etc. In noaptea de mînecătoare se fac fermece și vrăji, ȘĂINEANU, D. U., cf. H II 260, XI 20, 104, XIV 74. În noaptea mînecătoarei, femeia. . . adună roua de pe toate holdele cărora vrea sa le ia rodul. ȘEZ. XII, 197, cf. ALR II/I h 213. La mînicătoare atunci fermecă fermecătoarea aia. ALR II 4 240/928, cf. ALR I 619/790, 792, 805, 850. – Pl. : mînecători. – Și: mînicătoare, mănecătoáre s. f. – Mînecă + suf. -toare.