13 definiții pentru mâncărică

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÂNCĂRICĂ, mâncărele, s. f. 1. (Fam.) Diminutiv al lui mâncare (3). 2. (Reg.) Tocană. – Mâncare + suf. -ică.

MÂNCĂRICĂ, mâncărele, s. f. 1. (Fam.) Diminutiv al lui mâncare (3). 2. (Reg.) Tocană. – Mâncare + suf. -ică.

mâncări sf [At: CARAGIALE, O. VII, 267 / Pl: ~ici / E: mâncare + -ică] 1-8 (Șhp) Mâncare (8-11) (puțină și bună) Si: măncărea (1-8), (reg) mâncăreană (1-8), mâncărușă (1-8), mâncărioară (1-8), mâncăriță (1-8). 9 (Rar) Gustare. 10 (Rar) Aperitiv. 11 (Mol) Tocană.

mâncărică f. l. fam. un fel de bucate de carne cu legume; 2. mâncare.

MÎNCĂRI s. f. 1. (Familiar) Diminutiv al lui mîncare (2). Seara cînd se întoarseră, găsiră mîncărică și fierturică gata. ISPIRESCU, L. 337. Despre odihnă, mîncărică și băuturică să n-ai grijă. CARAGIALE, O. VII 267. 2. (Mold.) Tocană.

mîncărícă f., pl. ele (dim. d. mîncare). Fam. Mîncare, bucate.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!mâncări (fam.) s. f., g.-d. art. mâncăricii; pl. mâncărici

mâncări (fam.) s. f., g.-d. art. mâncăricii; pl. mâncărele, art. mâncărelele

mâncări s. f., pl. mâncărele

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MÂNCĂRI s. (reg.) mâncărioară, mâncăriță, mâncărușă. (O ~ cu carne.)

MÎNCĂRI s. (reg.) mîncărioară, mîncăriță, mîncărușă. (O ~ cu carne.)

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MÎNCĂRI s. f. 1. (Familiar) Diminutiv al lui m î n c a r e (3); (regional) mîncărușă, mîncărioară, mîncăriță. Despre odihnă, mîncărică și băuturică să n-ai grife, caragiale, o. vii, 267. Seara cînd se întoarseră, găsiră mîncărică și fierturică gata. ispirescu, l. 337. Oleacă de găzduire pe noapte, oleacă de mîncărică. SADOVEANU, O. III, 575. Aici au leafă, haine, băutură și mîncărică. PAS, Z. III, 35. ♦ (Rar) Gustare, aperitiv. Cf. ALEXI, W. 2. (Mold.) Tocană. Tot pentru curățirea sîngelui e bună salata și fiertura de păpădie (borș, mîncărică). N. LEON, MED. 54. Pot să-ți mai spun ceva și despre o mîncărică cu ceapă albă. SADOVEANU, O. IX, 443. Numirile mîncărilor: papricaș. . . , mîncărică. H III 172, cf. IV 92. Mîncărică se face din orice soi de carne. ȘEZ. VI, 75, cf. VIII, 2, 6. Mănîncă și carne de vită sau de pasăre făcută „mîncărică”. CHEST. V 153/75, cf. ALR II 4073/414, 514, 4081/531. 4. (Prin Transilv., în forma mîncărea) Fel de mîncare ciobănească, preparată cu smîntînă. CHEST. V 153/16, 85. – Și: (3, cu schimbare de suf.) mîncăreá (pl. mîncărele), mîncăreáuă (CHEST. V 153/85) s. f. – Mîncare + suf. -ică. - Mîncărea, mîncăreauă: cu schimbare de suf.

Intrare: mâncărică
mâncărică1 (pl. e) substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mâncări
  • mâncărica
plural
  • mâncărele
  • mâncărelele
genitiv-dativ singular
  • mâncărele
  • mâncărelei
plural
  • mâncărele
  • mâncărelelor
vocativ singular
plural
mâncărică2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mâncări
  • mâncărica
plural
  • mâncărici
  • mâncăricile
genitiv-dativ singular
  • mâncărici
  • mâncăricii
plural
  • mâncărici
  • mâncăricilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mâncări, mâncărelesubstantiv feminin

  • 1. familiar Diminutiv al lui mâncare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Seara cînd se întoarseră, găsiră mîncărică și fierturică gata. ISPIRESCU, L. 337. DLRLC
    • format_quote Despre odihnă, mîncărică și băuturică să n-ai grijă. CARAGIALE, O. VII 267. DLRLC
  • 2. regional Tocană. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: tocană
  • comentariu Pentru plural se folosește forma mâncărele, iar pentru genitiv-dativ singular forma mâncărici. DOOM 2
etimologie:
  • Mâncare + sufix -ică. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.