12 definiții pentru luptător

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LUPTĂTÓR, -OÁRE, luptători, -oare, s. m. și f. Persoană care (se) luptă; combatant, militant. ♦ (La m.) Sportiv care practică luptele (libere sau clasice). – Lupta + suf. -ător.

LUPTĂTÓR, -OÁRE, luptători, -oare, s. m. și f. Persoană care (se) luptă; combatant, militant. ♦ (La m.) Sportiv care practică luptele (libere sau clasice). – Lupta + suf. -ător.

luptător, ~oare [At: DEX / Pl: ~i, ~oare / E: luptă + -ător] 1-4 smf, a (Persoană) care (se) luptă (1-2) Si: combatant, militant, (rar) luptaș (1-2). 5 sm Sportiv care practică luptele libere sau clasice. 6-7 smf, a (Fig) (Persoană) care depune eforturi fizice și intelectuale pentru a realiza ceva. 8-9 smf, a (Pex) (Persoană) care nu se dă bătută.

LUPTĂTÓR, -OÁRE, luptători, -oare, s. m. și f. Cel care (se) luptă. Logica luptătorului e condiționată de scopul pe care-l urmărește. IBRĂILEANU, SP. CR. 98. Nimic nu-i mai de rîs ca plînsul În ochii unui luptător. COȘBUC, P. I 194. ♦ (Sport) Atlet care practică luptele (1).

LUPTĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Persoană care luptă; om care se află în luptă; combatant. ~ pentru pace. 2) Sportiv care practică luptele (libere sau clasice). ~ de categorie grea. /a lupta + suf. ~ător

luptătór, -oáre adj. și s. Care se luptă. V. campion.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

luptător s. m., pl. luptători

luptătór s. m., pl. luptătóri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LUPTĂTÓR s. (MIL.) 1. războinic, (reg.) luptaș, (înv.) boinic, războitor, săgar. (~ încercat în bătălii.) 2. v. combatant.

LUPTĂTOR s. (MIL.) 1. războinic, (reg.) luptaș, (înv.) boinic, războitor, săgar. (~ încercat în bătălii.) 2. combatant. (Asociația foștilor ~i.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Kein kluger Streiter hält den Feind gering (germ. „Nici un luptător înțelept nu-și subestimează dușmanul”) – maximă a lui Goethe, din piesa Ifigenia în Taurida (act. V, sc. 3). E o replică pe care Ifigenia o adresează lui Thoas, regele Tauridei, care încerca zadarnic să-i cîștige dragostea. Maxima aceasta se utilizează spre a se atrage atenția că nici un adversar nu trebuie nesocotit. LIT.

Intrare: luptător
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • luptător
  • luptătorul
  • luptătoru‑
plural
  • luptători
  • luptătorii
genitiv-dativ singular
  • luptător
  • luptătorului
plural
  • luptători
  • luptătorilor
vocativ singular
  • luptătorule
plural
  • luptătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

luptător, luptătorisubstantiv masculin
luptătoare, luptătoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care (se) luptă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Logica luptătorului e condiționată de scopul pe care-l urmărește. IBRĂILEANU, SP. CR. 98. DLRLC
    • format_quote Nimic nu-i mai de rîs ca plînsul În ochii unui luptător. COȘBUC, P. I 194. DLRLC
    • 1.1. masculin Sportiv care practică luptele (libere sau clasice). DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Lupta + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.