lumânărică sf [At: NEGRUZZI, S. I, 252 / V: (înv) ~man~, ~măn~, ~min~ / Pl: ~rele / E: lumânare + -ică] 1-2 (Șhp) Lumânare (1) (mică) Si: lumânărea (1-2), (îvr) lumânărioară (1-2). 3 (Pop; îcs) De-a ~ca Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 4 (Reg) Bețișor aprins la un capăt cu care se joacă lumânărica (4) Si: (reg) focușor. 5 (Reg) Lumânare (18). 6 (Șîc ~ca-Domnului) Plantă erbacee medicinală, cu frunze mari alterne, cele bazale în formă de rozetă, și cu flori galbene dispuse într-un spic (Verbascum thapsus). 7 (Buc; îc) ~ca-pământului, ~-albastră Plantă erbacee cu tulpina înaltă și cu frunze și flori albastre sau albe-gălbui Si: (reg) beșicuță, doi-frați, intură, inturea, tăietură (Gentiana asclepiadea). 8 (Bot) Lumânare (22).

LUMÂNĂRICĂ ~ele f. (diminutiv de la lumânare) Plantă erbacee medicinală, cu frunze mari și cu flori galbene, dispuse în spic. /lumânare + suf. ~ică

lumânărică f. 1. lumânare mică; 2. un fel de joc în care un bețișor aprins trece din mână în mână; 3. nume de plante: lumânărica Domnului, plantă cu flori galbene, întrebuințate în medicină ca pectoral și calmant (Verbascum): stau lipite de lumânărele ’n floare AL.; lumânărica pământului, plantă cu flori mari, frumoase, albastre, cu puncte mai întunecate; e bună de friguri și pentru vaci când crușesc (Gentiana asclepiadea).

lumanărică sf vz lumânărică

lumănărică sf vz lumânărică

luminărică sf vz lumânărică

LUMÎNĂRICĂ, lumînărele, s. f. 1. Diminutiv al lui lumînare. N-a fost chip să ne-ntoarcem cu lumînărelele aprinse. CARAGIALE, O. II 342. Niță, dragul meu, să cumperi lumînărele și să le împarți. NEGRUZZI, S. I 252. 2. Plantă erbacee cu frunze mari și cu flori galbene, aproape fără miros, dispuse într-un spic lung și drept (Verbascum Thapsus). Cîmpul acoperit mai tot de lumînărică se întindea departe, pînă în poalele munților întunecați. GÎRLEANU, L. 30. Lumînărelele drepte și bățoase întreceau fînul. DELAVRANCEA, S. 59. ◊ Compus: lumînărica-pămîntului = plantă erbacee cu tulpina înaltă și cu multe frunze și flori mari, albastre, cu puncte întunecate sau (mai rar) albe-gălbui (Gentiana asclepiadea).

lumînărícă f., pl. ele. Lumînare mică (pl. ĭcĭ la NPl. Ceaur, 11). Un joc copilăresc (cu baba cînd se duce la biserică). O plantă scrofulariacee cu florĭ galbene în vîrfu cotoruluĭ numită și coada vaciĭ și corovatică (verbascum [thapsus și phlomoides]). Florile eĭ, pectorale și potolitoare, se întrebuințează în med. V. lipan 2.

lumânărică s. f., g.-d. art. lumânărelei; pl. lumânărele

lumânărică s. f., g.-d. art. lumânărelei; pl. lumânărele, art. lumânărelele

lumânărică s. f., g.-d. art. lumânărelei; pl. lumânărele

LUMÂNĂRICĂ s. v. brusture, lipan.

LUMÂNĂRICĂ s. (BOT.) 1. (Verbascum phlomoides) lumânare, (reg.) corovatic, pur, coada-boului, coada-lupului, coada-mielului, coada-vacii. 2. (Verbascum thapsus) (reg.) corovatic, pur, coada-lupului, coada-vacii. 3. lumânărica-pământului (Gentiana asclepiadea) = (reg.) beșicuță, ințură, tăietură, lumânărică-albastră.

LUMÎNĂRICĂ s. (BOT.) 1. (Verbascum phlomoides) lumînare, (reg.) corovatic, pur, coada-boului, coada-lupului, coada-mielului, coada-vacii. 2. (Verbascum thapsus) (reg.) corovatic, pur, coada-lupului, coada-vacii. 3. lumînărica-pămîntului (Gentiana asclepiadea) = (reg.) beșicuță, ințură, tăietură, lumînărică-albastră.

lumînărică s. v. BRUSTURE. LIPAN.

VERBASCUM L., LUMÎNĂRICĂ, fam. Scrophulariaceae. Gen originar din America de N, Asia și Europa, cca 225 specii, în majoritatea cazurilor bianuale, rar vivace, erbacee, uneori semilemnoase, lînoase sau pîsloase, catifelate sau slab-pubescente. Frunze caulinare, alterne, întregi, crenate, dentate sau crestat-penate. Flori galbene, maro, purpur, roșii, rar albe (corolă rotundă, rar lat-campanulată, cu 5 lacinii, 5 stamine fertile intercalate la baza corolei, stil nedivizat, ovar cu 2 loji), dispuse în panicule sau spice terminale, de obicei lungi, simple sau ramificate. Fruct, capsulă, număr mare de semințe. Tulpini erecte.