loptă sf [At: ȘINCAI, ap. ȘA I, 647 / V: (reg) labdă, lap~, loabdă, loap~, lobdă, loftă / Pl: ~te, ~pți / E: mg lopta, lapta, srb lopta] (Reg) 1 Minge. 2 (Îcs) De-a ~ta (sau lapta), de-a lapta-n țir, de-a ~ta-n țul Oină. 3 (Îcs) ~ mică, ~ lungă Oină. 4 (Îcs) De-a ~ta, de-a ~ta din (sau pe, în) perete, de-a lapta de-o prinde Joc în care se aruncă mingea pe perete, se bate din palme și apoi se prinde. 5 (Îcs) De-a ~ta Joc de copii în care mingea, pusă pe capătul unei scândurele, este lovită cu un băț pentru a fi prinsă de unul dintre participanți. 6 (Îacs) Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 7 Bucată dintr-o materie, de formă aproape sferică Si: (pop) bulgăre, boț, cocoloș, ghemotoc. 8 (Ent) Gândac de grâne Si: grângoașă (Gymnopleurus pilularius).

lóptă f., pl. e (ung. lapta, labda, a. î.). Ban. Minge. V. habuc.

loabdă² sf vz loptă

lobdă² sf vz loptă

loftă sf vz loptă

loptă (lopte), s. f. – (Trans.) Minge, balon. Mag. lapta (Cihac, II, 553), cf. sb., cr., ceh. lopta.

loptă, lopte, s.f. (reg.) minge, balon.