opțiuni
  • info

10 definiții pentru lopăta

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LOPĂTA, lopătez, vb. I. 1. Intranz. A vâsli. 2. Tranz. A întoarce cerealele cu lopata pentru aerisirea și răcirea lor. – Din lopată.

LOPĂTA, lopătez, vb. I. 1. Intranz. A vâsli. 2. Tranz. A întoarce cerealele cu lopata pentru aerisirea și răcirea lor. – Din lopată.

lopăta [At: C. A. ROSETTI, C. 174/4 / Pzi: ~tez / E: lopată] 1 vi A vâsli. 2 vt A întoarce cerealele cu lopata (8), pentru răcirea și aerisirea lor Si: a vântura. 3-4 vt (Rar) A ridica sau a aduna cu lopata (1) diferite materiale mărunte.

LOPĂTA, lopătez, vb. I. Intranz. 1. A vîsli. Lunecau pe mare, lopătînd pe rînd. TOMA, C. V. 170. Dacă ar fi avut o barcă acum, s-ar fi aruncat în ea și ar fi lopătat pînă în port. DUNĂREANU, CH. 150. ◊ (Poetic) Splendoarea depărtărilor marine, pe care fata... lopăta cu gîndul. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 67. ◊ Fig. Soldatul zîmbea blajin unor berze care lopătau cu aripi largi peste dealuri. GALAN, Z. R. 361. 2. (Neobișnuit) A mișca, a deplasa cu lopata (1) diferite materiale mărunte. Pornesc banda... pînă dau jos întreg peretele: fără scoc, fără să lopătez. DAVIDOGLU, M. 11.

A LOPĂTA ~ez 1. intranz. A trage la lopeți (făcând să înainteze o ambarcație); a vâsli. 2. tranz. (cereale, semințe) A vântura cu lopata. ~ grâu. /Din lopată

lopătéz v. intr. Trag la lopețĭ, vîslesc. V. tr. Vîntur cu lopata (grînele).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

lopăta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. lopătez, 3 lopătează; conj. prez. 1 sg. să lopătez, 3 să lopăteze

lopăta (a ~) vb., ind. prez. 3 lopătează

lopăta vb., ind. prez. 1 sg. lopătez, 3 sg. și pl. lopătează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LOPĂTA vb. v. vâsli.

LOPĂTA vb. a vîsli, (rar) a canota, a rama, (reg.) a luntri. (~ pe lac.)

Intrare: lopăta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lopăta
  • lopătare
  • lopătat
  • lopătatu‑
  • lopătând
  • lopătându‑
 singular plural
  • lopătează
  • lopătați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lopătez
 (să)
  • lopătez
  • lopătam
  • lopătai
  • lopătasem
a II-a (tu)
  • lopătezi
 (să)
  • lopătezi
  • lopătai
  • lopătași
  • lopătaseși
a III-a (el, ea)
  • lopătează
 (să)
  • lopăteze
  • lopăta
  • lopătă
  • lopătase
plural I (noi)
  • lopătăm
 (să)
  • lopătăm
  • lopătam
  • lopătarăm
  • lopătaserăm
  • lopătasem
a II-a (voi)
  • lopătați
 (să)
  • lopătați
  • lopătați
  • lopătarăți
  • lopătaserăți
  • lopătaseți
a III-a (ei, ele)
  • lopătează
 (să)
  • lopăteze
  • lopătau
  • lopătară
  • lopătaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lopăta, lopătezverb

  • 1. intranzitiv Canota, luntri, rama, vâsli. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: canota luntri rama vâsli
    • format_quote Lunecau pe mare, lopătînd pe rînd. TOMA, C. V. 170. DLRLC
    • format_quote Dacă ar fi avut o barcă acum, s-ar fi aruncat în ea și ar fi lopătat pînă în port. DUNĂREANU, CH. 150. DLRLC
    • format_quote poetic Splendoarea depărtărilor marine, pe care fata... lopăta cu gîndul. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 67. DLRLC
    • format_quote figurat Soldatul zîmbea blajin unor berze care lopătau cu aripi largi peste dealuri. GALAN, Z. R. 361. DLRLC
  • 2. tranzitiv A întoarce cerealele cu lopata pentru aerisirea și răcirea lor. DEX '09 DEX '98
    • 2.1. neobișnuit A mișca, a deplasa cu lopata diferite materiale mărunte. DLRLC
      • format_quote Pornesc banda... pînă dau jos întreg peretele: fără scoc, fără să lopătez. DAVIDOGLU, M. 11. DLRLC
etimologie:
  • lopată DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.