17 definiții pentru livră libră


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

livră sf [At: (a. 1815) ap. STAMATI, D. / V: (înv) libră / Pl: ~re / E: fr livre] 1 (Înv) Veche unitate monetară, utilizată în special în Franța și în țările anglo-saxone Si: liră. 2 (Înv; îs) ~ sterlină Liră sterlină. 3 Unitate de măsură pentru greutăți de aproximativ 0,5 kg, folosită în special în țările anglo-saxone. 4 (Înv) Măsură de capacitate, utilizată în special pentru cereale.

LÍVRĂ, livre, s. f. 1. Unitate de măsură pentru greutăți de aproximativ 0,500 kg, folosită în special în țările anglo-saxone. 2. Veche monedă franceză. – Din fr. livre.

LÍVRĂ, livre, s. f. 1. Unitate de măsură pentru greutăți de aproximativ 0,500 kg, folosită în special în țările anglo-saxone. 2. Veche monedă franceză. – Din fr. livre.

LÍVRĂ, livre, s. f. 1. Unitate de măsură pentru greutăți, de aproximativ 1/2 kg (variind după epoci, țări și regiuni), care se întrebuința și la noi în trecut, îndeosebi pentru aprecierea cantității cerealelor și a produselor agricole. 2. Veche monedă franceză.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lívră (li-vră) s. f., g.-d. art. lívrei; pl. lívre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LÍVRĂ s. funt. (O ~ de grâu.)

LÍVRĂ s.f. 1. Veche unitate de măsură pentru greutăți, egală cu 0,453 kg, folosită în special în țările anglo-saxone. 2. Veche monedă franceză. [< fr. livre].

LÍVRĂ s. f. 1. veche unitate de măsură pentru greutăți, de 0,5 kg, în țările anglo-saxone. 2. veche monedă franceză. (< fr. livre)

livră f. 1. veche unitate de greutate în Franța, care varia între 380 și 552 grame: ghiulele de 56 livre BĂLC.; 2. măsură engleză de greutate pentru cereale: grâu de cincizeci livre; 3. (sterlingă), monedă de aur engleză în valoare de 25 franci (= fr. livre).

*lívră f., pl. e (fr. livre, d. lat. libra, care vine d. vgr. litra. V. liră, litră, litru). În Francia, numele uneĭ vechĭ unitățĭ de greutate care, la Paris, era de vre-o 490 de grame și pin care azĭ poporu înțelege „jumătate de chilogram” (în Germania pfund). Tot în Francia, vechĭu nume (uzitat și azĭ) al franculuĭ (în Italia lira). Rar. Lira engleză.

libră1 sf [At: MARIAN, NU. 640 / Pl: ~re / E: lat libra] 1 (Înv; Trs; Ban) Monedă austriacă de argint care valora 10 sau 20 de creițari și care a circulat în Țările Române. 2 (Pex) Liră. 3 (Iuz; îs) ~ sterlină Liră sterlină. 4 (Înv) Unitate de măsură a greutății egală cu circa 0,5 kg Si: (Îvp) livră, pfund. 5 (Îvr) A șaptea zodie a anului Si: balanță. 6 (Zlg; Trs) Nagâț (Vanellus vanellus). 7 (Fig) Fată. 8 (Dep) Femeie de moravuri ușoare.

LÍBRĂ s. v. băncuță, firfiric.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

líbră (líbre), s. f. – (Trans., înv.) Monedă austriacă. Lat. libra (sec. XVIII).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

líbră, líbre, s.f. (înv.) 1. măsură de greutate, litră. 2. monedă mică, de argint. 3. nume de oaie. 4. femeie rea, obraznică.

lívră s. f. (sil. -vră), g.-d. art. lívrei; pl. lívre

LIVRĂ s. funt. (O ~ de grîu.)

libră s. v. BĂNCUȚĂ. FIRFIRIC.

Intrare: livră
  • silabație: -vră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • livră
  • livra
plural
  • livre
  • livrele
genitiv-dativ singular
  • livre
  • livrei
plural
  • livre
  • livrelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • libră
  • libra
plural
  • libre
  • librele
genitiv-dativ singular
  • libre
  • librei
plural
  • libre
  • librelor
vocativ singular
plural