20 de definiții pentru lipsă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LIPSĂ, lipsuri, s. f. 1. Faptul de a nu se afla într-un loc (unde ar fi trebuit să fie în mod obișnuit); absență. ◊ Loc. adv. (Jur.) În lipsă = în contumacie. ◊ Loc. prep. În (sau din) lipsă de... = nefiind, neavând ceva, din cauză că lipsește. În lipsa (cuiva sau a ceva) = cât timp (sau în timp ce) cineva sau ceva lipsește. ◊ Expr. Mai bine lipsă = mai bine deloc, mai bine renunț. A duce lipsă (de ceva) = a nu avea ceva (în cantitate suficientă). ♦ (Adjectival) Care lipsește, absent. Lipsă la apel. 2. Lucru care lipsește dintr-un ansamblu. 3. Faptul de a avea lacune, scăderi, deficiențe, defecte; lacună, scădere, deficiență, defect al cuiva sau a ceva. 4. Faptul de a-i lipsi cuiva cele necesare; nevoie, sărăcie. 5. (Înv. și reg.) Necesitate, trebuință. ◊ Loc. adj. De lipsă = necesar, indispensabil. Am înșirat toate cele ce-mi sunt de lipsă. [Pl. și: (înv.) lipse] – Din lipsi (derivat regresiv).

lipsă [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie, 156v/22 / Pl: ~se, ~suri / E: lipsi] 1 sf Absență dintr-un loc unde ar trebui să fie în mod obișnuit a cuiva sau a ceva. 2 sf (Urmat de determinări în genitiv sau udp „de”) Penurie. 3 ain Care nu se află într-un loc unde ar trebui să fie în mod obișnuit Si: absent. 4 sf (D. persoane; îe) A fi sau (înv) a se afla ~ A nu fi prezent. 5 sf (D. persoane; îe) A pune sau a da ~ A declara absent. 6 sf (Îlav) În ~ în absență. 7 sf (Jur; înv; îal) În contumacie. 8 sf (Îlpp) În lipsa (cuiva sau a ceva) Cât timp lipsește cineva sau ceva. 9 sf (Îlpp) În (sau din, rar la) ~ de (ceva) Din pricina faptului că lipsește ceva. 10 sf (Îal) Neavând ceva. 11 sf (Îal) Din cauză că cineva nu este prezent. 12-13 sf (Îlpp) Din ~sa Nefiind sau neavând ceva din cauză că ceva sau cineva lipsește. 14 sf (Înv; îlpp) Pentru (sau, rar, la ~sa) Din cauză că ceva sau cineva lipsește. 15 sf (Udp „de”; îe) Mai bine ~ Mai bine fără... 16 sf (Îe) A avea (sau a duce, a simți, rar a trage) ~ de sau a simți, (a resimți ori a duce) ~sa A nu avea ceva în cantitate suficientă. 17 sf (Îae) A nu avea ceva atunci când este nevoie. 18 sf (D. persoane; îe) A simți, a resimți ori a duce ~sa A-i fi dor de cineva sau de ceva. 19 sf (Îe) A fi sau a se afla ori a rămâne în ~ de A nu mai avea ceva în cantitate suficientă. 20 sf (Îae) A nu mai avea ceva în caz de nevoie. 21 sf (Îe) A fl ~ de sau a se simți ~sa (cuiva sau a ceva) A nu se găsi într-un loc unde ar trebui să se afle. 22 sf (Înv) Stare de sărăcie generală, provocată de calamități naturale, de războaie etc. 23 sf (Pex) Calamitate. 24 sf (Mpl) Privațiuni. 25 sf (Îe) A fi sau a se afla, a se găsi în sau (rar) cu ~ sau a duce ~ ori ~suri A trăi într-o stare de mare sărăcie. 26 sf (Îvp) Foamete cauzată de secetă. 27 sf Secetă. 28 sf lmperfecțiune. 29 sf Lacună. 30 sf Deficiență (1). 31 sf (Înv) Greșeală (2). 32 sf (Înv) Viciu. 33 sf (Înv) Tară. 34 sf (Mpl) Ceea ce lipsește dintr-un ansamblu. 35 sf (Mpl; spc; d. bani sau alte valori) Ceea ce lipsește dintr-o sumă, dintr-o totalitate, dintr-un inventar Si: deficit, minus. 36 sf (Înv; după v ca „a împlini”, „a îndeplini”, „a umple”) Gol (35). 37 a Care nu este complet. 38 sf (Nob) Loc din care lipsește ceva. 39 sf (Pex) Ceea ce este necesar Si: necesitate, nevoie, trebuință, (îrg) niștotă. 40 sf (Pex) Ceea ce se cere Si: cerință, recerință, (liv) imperativ. 41 sf (Pop) Nevoie fiziologică Si: treabă, (liv) defecație. 42 sf (Îvr; îla) De ~ Necesar. 43 sf (Îvr; îe) A (-i) fi ori a avea ~ sau de ~ (de, către, la sau ) A(-i) fi necesar ceva sau cineva. 44 sf (Îvr; îae) A(-i) fi util ceva sau cineva. 45 sf (Îrg; îae) A(-i) fi indispensabil ceva sau cineva.

LIPSĂ, lipsuri, s. f. 1. Faptul de a nu se afla într-un loc (unde ar fi trebuit să fie în mod obișnuit); absență. ◊ Loc. adv. (Jur.) În lipsă = în contumacie. ◊ Loc. prep. În (sau din) lipsă de... = nefiind, neavând ceva, din pricină că lipsește. În lipsa (cuiva sau a ceva) = cât timp (sau în timp ce) cineva sau ceva lipsește. ◊ Expr. Mai bine lipsă = mai bine deloc, mai bine renunț. A duce lipsă (de ceva) = a nu avea ceva (în cantitate suficientă). ♦ (Adjectival) Care lipsește, absent. Lipsă la apel. 2. Lucru care lipsește dintr-un ansamblu. 3. Faptul de a avea lacune, scăderi, deficiențe, defecte; lacună, scădere, deficiență, defect al cuiva sau a ceva. 4. Faptul de a-i lipsi cuiva cele necesare; nevoie, sărăcie. 5. (Înv. și reg.) Necesitate, trebuință. ◊ Loc. adj. De lipsă = necesar, indispensabil. Am înșirat toate cele ce-mi sunt de lipsă. [Pl. și: (înv.) lipse] – Din lipsi (derivat regresiv).

LIPSĂ, lipsuri, s. f. 1. (Cu determinări în genitiv sau introduse prin prep. «de») Faptul că cineva sau ceva nu se găsește într-un loc (unde ar fi trebuit să fie în mod obișnuit); absență. Lipsa lui nu împiedecă să domnească o veselie atît de deplină. REBREANU, R. I 229. Nimeni nu băgase în seamă lipsa lui Făt-Frumos, afară de împărătița care avea obiceiul să mănînce cu dînsul. POPESCU, B. I 29. Ura și disprețuia lipsa de demnitate și lingușirea. GHICA, S. A. 84. ◊ Loc. prep. În (sau din) lipsă de... = lipsind, nefiind, neavînd (cineva) ceva, din pricină că lipsește, că nu este. N-am venit din lipsă de timp.Vitejii poartă-n frunte crengi verzi ce se îndoaie Ca lauri blînzi de pace în lipsă de războaie. ALECSANDRI, P. III 336. În lipsă de prosop, să usca la aer. DRĂGHICI, R. 148. În lipsa (cuiva) = cît timp sau în timp ce cineva lipsește de undeva (mai ales de acasă). Are să ne aștepte nepoata Cecilia cu automobilul la gară și are să ne arate ce-a învățat dînsa în lipsa noastră. C. PETRESCU, A. 398. Viind și boierul acasă, întrebă: – Cine a mai fost p-aici în lipsa mea? ce s-a mai petrecut? ISPIRESCU, L. 181. Voi priveghea nurorile... și nu le-oi lăsa nici pas a ieși din casă în lipsa feciorilor mei. CREANGĂ, P. 4. ◊ Loc. adv. (Jur.) În lipsă = în contumacie. ◊ Expr. Mai bine lipsă = mai bine mă lipsesc. A duce lipsă (de ceva) = a nu avea ceva (în cantitate suficientă). Am fost să-mi văd ocolul meu de vite. Sărmanele, duc lipsă de nutreț. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 20. ♦ (Neobișnuit) Gol, loc în care lipsește ceva. Privirea mi se îngropă în lipsa neagră a unei scînduri din susul păretelui dimpotrivă. HOGAȘ, M. N. 88. ♦ (Cu valoare de adjectiv invariabil) Care lipsește, absent. Lipsă la apel.Erau ude și acestea [lemnele] și lipsă la cîntar. PAS, Z. I 131. Duse mîna la buze să-și ascundă cei doi dinți lipsă. SADOVEANU, P. S. 65. Dacă la cea dintîi ciupeală ar fi venit un domn inspector și i-ar fi făcut casa, ar fi găsit lipsă mai nimic. CARAGIALE, M. 236. 2. (Mai ales la pl.) Lucruri care lipsesc dintr-un ansamblu, dintr-o totalitate. Găsise o mulțime de lipsuri la fiecare transport și nu voia să elibereze șoferilor acte de primire. GALAN, B. I 265. 3. Faptul de a nu fi deplin, desăvîrșit, complet; imperfecțiune, scădere, defect. V. lacună, greșeală, eroare. O armă din cele mai ascuțite cu ajutorul căreia partidul scoate la iveală și înlătură lipsurile din muncă este critica și autocritica. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 8, 41. Prins în iureșul întrecerilor, se muncea să-și completeze lipsurile meșteșugului. MIHALE, O. 168. 4. Faptul de a-i lipsi cuiva cele necesare; nevoie, jenă materială. V. sărăcie. [Millo] se revoltă; părăsește casa părintească și pe ai săi și intră, nepregătit, într-o viață de luptă și lipsuri, spre a-și împlini destinul. SADOVEANU, E. 68. Știa ce este necazul și lipsa. ISPIRESCU, L. 123. Scavinschi... alergă la Iași, dar sărăcia și lipsa îl întovărășiră și aici. NEGRUZZI, S. I 206. 5. (Învechit și regional, adesea în construcții cu verbul «a avea») Necesitate, nevoie, trebuință. Cînd vei avea lipsă de mine, numai scutură frîul, că eu voi fi la tine. RETEGANUL, P. II 12. Avem lipsă de ploi. ALECSANDRI, T. I 388. ◊ Expr. De lipsă = necesar, indispensabil. Pămîntul îi e de lipsă [poporului]. RUSSO, O. 38. Pot născoci toate acele ce-m sînt de lipsă. DRĂGHICI, R. 102. – Pl. și: lipse (EMINESCU, N. 41, ODOBESCU, S. III 38).

LIPSĂ ~uri f. 1) Stare când cineva sau ceva nu se află în locul unde ar fi trebuit să se afle. 2) Ceea ce lipsește cuiva sau din ceva. ~ de bani. [G.-D. lipsei] /v. a lipsi

LIPSĂ s.f. (Ban., Trans. SV) Nevoie. C: Nu cheltui pre lucru ca acela pre care n-ai nice o lipsă, ce numai pre care ai lipsă. CS, 35v. Lipsza. Necessitas. AC, 351. În lipsele noastre să ne agiutăm. PP, 75v; cf. NT 1648, 248r, 249r; CS, 26r, 64v, 66r, 67r, 79v. ◊ (Trans. SV) Loc. , adj. De lipsă = necesar. Cu ce e de lipsă de vreame să se grijască. CS, 40r. A treia faptă bună carea-i mai de lipsă omului creștin. PP, 62v; cf. SAVA, AȘEZĂMÎNTURILE; CS, 18v; PP, 5v, 66v. ◊ Loc. vb. (Trans. SV) A avea lipsă = A trebui. Cărtularii cei învățat au lipsă ca să meargă și ei în casa lui Dumnezău? CS, 94r. (Mold., Trans. SV) A fi lipsă = a trebui. A: Lui Dumnezeu nu [îi] e lipsă să învețe de la om nimica. N. COSTIN: C: Iaste linpă tuturora să să depărteaze de care minciună iaste mai mică. CS, 98r; cf. SAVA, AȘEZĂMÎNTURILE; CS, 17r, 35r, 95r, 98v. Etimologie: lipsi. Vezi și lipsi. Cf. n i ș t o t ă (2), s u c ș i g; l i p s i.

lipsă f. 1. absență de ce s’ar cere sau ar fi necesar; 2. neavere: trăiește în mare lipsă; 3. trebuință, nevoie: a avea lipsă de...; 4. absență: în lipsa lui; 5. lacună, defect: are multe lipsuri. [Gr. bizantin LIPSIS]. ║ int. exprimă dispreț sau desgust: lipsă de așa bogăție.

lípsă f., pl. e și urĭ (ngr. lipsis, d. vgr. leipsis; bg. lipsa. V. eclipsă). Absența unuĭ lucru saŭ a uneĭ persoane: lipsă de banĭ, de soldațĭ, de curaj, în lipsa mea a sosit el. Sărăcie: a trăi în mare lipsă. Defect: această carte, acest om are marĭ lipsuri. Nevoĭe, necesitate: e mare lipsă de banĭ în pĭață. A fi lipsă (la apel), a fi absent (la apel). A da pe cineva lipsă (la apel), a-l da, a-l anunța ca absent. Interj. de dispreț orĭ de dezgust: lipsă de așa prietenĭ (adică: „de cît așa prietenĭ, maĭ bine lipsă orĭ mă lipsesc de eĭ”)! V. deficiență.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

lipsă s. f., g.-d. art. lipsei; pl. lipsuri

lipsă s. f., g.-d. art. lipsei; pl. lipsuri

lipsă s. f., g.-d. art. lipsei; pl. lipsuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LIPSĂ s. v. necesitate, nevoie, trebuință.

LIPSĂ s., adj. 1. s. v. absență. 2. adj. v. absent. 3. s. v. gol. 4. s. v. manco. 5. s. (FIN.) deficit, minus. (Are în casă o ~ de câteva milioane de lei.) 6. s. insuficiență, sărăcie, (înv.) neajungere. (~ de legume pe piață.) 7. s. v. sărăcie. 8. s. v. defect.

LIPSĂ s., adj. 1. s. absență, (rar) lipsire. (~ lui a fost remarcată.) 2. adj. absent. (Este ~ la apel, la școală.) 3. s. gol, lacună. (Completează ~urile.) 4. s. (FIN.) manco. 5. s. (FIN.) deficit, minus. (Are în casă o ~ de cîteva sute de lei.) 6. s. insuficiență, sărăcie, (înv.) neajungere. (~ de legume pe piață.) 7. s. mizerie, nevoie, sărăcie, (livr.) indigență, penurie, privațiune, (înv. și pop.) calicenie, calicie, neavere, (înv. și reg.) niștotă, scumpete, ticăloșie, (reg.) sărăpanie, (înv.) meserătate, mișelătate, mișelie, neputință, novoință, scădere, scumpătate. (O acută ~ bîntuia pe atunci.) 8. s. cusur, defect, deficiență, imperfecțiune, insuficiență, lacună, meteahnă, neajuns, păcat, scădere, slăbiciune, viciu, (livr.) carență, racilă, tară, (pop. și fam.) beteșug, (reg. și fam.) hibă, (reg.) madea, teahnă, (Olt., Munt. și Mold.) ponos, (înv.) greșeală, lichea, nedesăvîrșire, răutate. (Are multe ~.)

lipsă s. v. NECESITATE. NEVOIE. TREBUINȚĂ.

Lipsă ≠ îndestulare, prezență, prisos, surplus

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

LIPSĂ DE IMPORTANȚĂ. Subst. Lipsă de importanță, modicitate (livr.), insignifianță (livr.), nonvaloare, mărunțime (rar), nimicnicie, nimicie (înv.); inutilitate, neutilitate, nefolosință; zădărnicie, deșertăciune. Banalitate, mediocritate, platitudine. Lucru de nimic, nimic, nimicuța (dim.), o nimica toată, mărunțiș, bagatelă, fleac, flecușteț (dim.), fleculeț, jucărie (fig.), chițibuș (fam.). Vorbe goale, vorbe de clacă, palavre, apă de ploaie (fig.), balon de săpun (fig.). Minimalizare, bagatelizare; subapreciere, subestimare, subevaluare. Devalorizare, depreciere, degradare. Adj. Lipsit de importanță, fără importanță, neimportant; neglijabil, neînsemnat, nesemnificativ, modic (livr.), insignifiant (livr.), fără valoare, fără preț, de nimic, de doi bani; a cincea roată la căruță, inutil, neutil, nefolositor, netrebuincios, zadarnic. Banal, mediocru, plat (fig.), șters (fig.), de rînd, ordinar, comun, obișnuit. Mic, minim, mărunt, minor; secundar, marginal (livr.), colateral, lateral (fig.). Devalorizat, depreciat, degradat. Vb. A fi lipsit de importanță, a nu avea (nici o) importanță, a fi fără valoare, a nu avea (nici o) valoare, a nu însemna nimic, a nu conta, a nu valora, a nu face doi bani, a nu face o para chioară, a nu face nici cît o ceapă degerată, de prisos, a fi în plus, a fi a cincea roată la căruță. A se devaloriza, a-și valoarea (importanța), a se deprecia, a se degrada; a cădea în desuetudine, a se perima. A minimaliza, a bagateliza; a subaprecia, a subestima, a subevalua. V. inutilitate, micime.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

FAUTE DE MIEUX (fr.) în lipsă de ceva mai bun – A recurge la o soluție faute de mieux, a o accepta, ca singura posibilă, deși nu e cea mai bună.

LE COMBAT CESSA, FAUTE DE COMBATTANTS (fr.) lupta s-a sfârșit din lipsă de luptători – Corneille, „Le Cid”, act. IV, scena 5. Astfel încheie Rodrigue relatarea bătăliei sale cu maurii, pe care a reușit să-i înfrângă până la unul. Astăzi, constatare glumeață în legătură cu o dezbatere care s-a încheiat precipitat sau la care s-a renunțat din lipsă de participanți.

Et le combat cessa faute de combattants (fr. „Și lupta încetă din lipsă de combatanți”) – Corneille, Cidul (act. IV, sc. 3). Viteazul spaniol Rodriguez (Cidul), povestind regelui cum în bătălia sa cu maurii i-a secerat pe toți, termină cu versul de mai sus. Deși extras dintr-o tragedie, citatul e folosit mai totdeauna cu o nuanță comică, zeflemistă. De pildă, reterindu-ne la o dezbatere care se termină repede din lipsă de vorbitori, putem utiliza versul de mai sus: „Et le combat cessa faute de combattants!”. LIT.

Intrare: lipsă
lipsă1 (pl. -uri) substantiv feminin
substantiv feminin (F34)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lipsă
  • lipsa
plural
  • lipsuri
  • lipsurile
genitiv-dativ singular
  • lipse
  • lipsei
plural
  • lipsuri
  • lipsurilor
vocativ singular
plural
lipsă2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lipsă
  • lipsa
plural
  • lipse
  • lipsele
genitiv-dativ singular
  • lipse
  • lipsei
plural
  • lipse
  • lipselor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lipsă, lipsurisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a nu se afla într-un loc (unde ar fi trebuit să fie în mod obișnuit). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: absență antonime: prezență
    • format_quote Lipsa lui nu împiedecă să domnească o veselie atît de deplină. REBREANU, R. I 229. DLRLC
    • format_quote Nimeni nu băgase în seamă lipsa lui Făt-Frumos, afară de împărătița care avea obiceiul să mănînce cu dînsul. POPESCU, B. I 29. DLRLC
    • format_quote Ura și disprețuia lipsa de demnitate și lingușirea. GHICA, S. A. 84. DLRLC
    • 1.1. neobișnuit Loc în care lipsește ceva. DLRLC
      sinonime: gol
      • format_quote Privirea mi se îngropă în lipsa neagră a unei scînduri din susul păretelui dimpotrivă. HOGAȘ, M. N. 88. DLRLC
    • 1.2. (și) adjectival Care lipsește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: absent
      • format_quote Lipsă la apel. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Erau ude și acestea [lemnele] și lipsă la cîntar. PAS, Z. I 131. DLRLC
      • format_quote Duse mîna la buze să-și ascundă cei doi dinți lipsă. SADOVEANU, P. S. 65. DLRLC
      • format_quote Dacă la cea dintîi ciupeală ar fi venit un domn inspector și i-ar fi făcut casa, ar fi găsit lipsă mai nimic. CARAGIALE, M. 236. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială științe juridice În lipsă = în contumacie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble locuțiune prepozițională În (sau din) lipsă de... = nefiind, neavând ceva, din cauză că lipsește. DEX '09 DLRLC
      • format_quote N-am venit din lipsă de timp. DLRLC
      • format_quote Vitejii poartă-n frunte crengi verzi ce se îndoaie Ca lauri blînzi de pace în lipsă de războaie. ALECSANDRI, P. III 336. DLRLC
      • format_quote În lipsă de prosop, să usca la aer. DRĂGHICI, R. 148. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune prepozițională În lipsa (cuiva sau a ceva) = cât timp (sau în timp ce) cineva sau ceva lipsește. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Are să ne aștepte nepoata Cecilia cu automobilul la gară și are să ne arate ce-a învățat dînsa în lipsa noastră. C. PETRESCU, A. 398. DLRLC
      • format_quote Viind și boierul acasă, întrebă: – Cine a mai fost p-aici în lipsa mea? ce s-a mai petrecut? ISPIRESCU, L. 181. DLRLC
      • format_quote Voi priveghea nurorile... și nu le-oi lăsa nici pas a ieși din casă în lipsa feciorilor mei. CREANGĂ, P. 4. DLRLC
    • chat_bubble Mai bine lipsă = mai bine deloc, mai bine renunț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A duce lipsă (de ceva) = a nu avea ceva (în cantitate suficientă). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Am fost să-mi văd ocolul meu de vite. Sărmanele, duc lipsă de nutreț. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 20. DLRLC
  • 2. Lucru care lipsește dintr-un ansamblu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Găsise o mulțime de lipsuri la fiecare transport și nu voia să elibereze șoferilor acte de primire. GALAN, B. I 265. DLRLC
  • 3. Faptul de a avea lacune, scăderi, deficiențe, defecte; lacună, scădere, deficiență, defect al cuiva sau a ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote O armă din cele mai ascuțite cu ajutorul căreia partidul scoate la iveală și înlătură lipsurile din muncă este critica și autocritica. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 8, 41. DLRLC
    • format_quote Prins în iureșul întrecerilor, se muncea să-și completeze lipsurile meșteșugului. MIHALE, O. 168. DLRLC
  • 4. Faptul de a-i lipsi cuiva cele necesare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote [Millo] se revoltă; părăsește casa părintească și pe ai săi și intră, nepregătit, într-o viață de luptă și lipsuri, spre a-și împlini destinul. SADOVEANU, E. 68. DLRLC
    • format_quote Știa ce este necazul și lipsa. ISPIRESCU, L. 123. DLRLC
    • format_quote Scavinschi... alergă la Iași, dar sărăcia și lipsa îl întovărășiră și aici. NEGRUZZI, S. I 206. DLRLC
  • 5. învechit regional Necesitate, nevoie, trebuință. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cînd vei avea lipsă de mine, numai scutură frîul, că eu voi fi la tine. RETEGANUL, P. II 12. DLRLC
    • format_quote Avem lipsă de ploi. ALECSANDRI, T. I 388. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adjectivală De lipsă = indispensabil, necesar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Am înșirat toate cele ce-mi sunt de lipsă. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Pămîntul îi e de lipsă [poporului]. RUSSO, O. 38. DLRLC
      • format_quote Pot născoci toate acele ce-m sînt de lipsă. DRĂGHICI, R. 102. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.