5 definiții pentru lipăire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

lipăire sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ri / E: lipăi1] (Rar) 1 Zgomot specific produs de o persoană care merge fără încălțăminte sau în papuci. 2 (Pex) Sunet caracteristic produs prin lovirea repetată a unui corp solid de alt corp solid. 3 (Pop) Pălmuire (1). 4 (D. lichide, substanțe vâscoase etc.) Lovire a unui lichid sau a unei substanțe vâscoase de sau cu un corp tare, producându-se un zgomot caracteristic. 5 (Reg) Clipire.

LIPĂÍ, lípăi, vb. IV. Intranz. 1. A face un zgomot caracteristic, mergând desculț sau în papuci ori lovind cu palma; a cepăi. 2. (Despre animale) A bea sau a mânca ceva făcând un zgomot caracteristic cu limba. [Prez. ind. și: lipăiesc.Var.: lăpăí, lepăí, leopăí vb. IV] – Lipa + suf. -ăi. Cf. bg. lapam.

A LIPĂÍ lípăi intranz. 1) A produce un zgomot caracteristic, mergând desculț sau lovind cu palma. 2) (mai ales despre animale) A produce un zgomot caracteristic cu limba, înghițind hrana sau un lichid. /Onomat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lipăí vb., ind. și conj. prez. 1 sg. lípăi / lipăiésc, imperf. 3 sg. lipăiá


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LIPĂÍ vb. (reg.) a cepăi, a licăi, a limpi, a tipăi. (~ când merge.)

Intrare: lipăire
lipăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lipăire
  • lipăirea
plural
  • lipăiri
  • lipăirile
genitiv-dativ singular
  • lipăiri
  • lipăirii
plural
  • lipăiri
  • lipăirilor
vocativ singular
plural